Iubire destinată

Capitolul 29.

A doua zi...

- Distracție plăcută. Vin după voi în trei ore.
- Bine. Ai grijă.

După ce am petrecut câteva momente alături de fiul meu prin acest parc de distracții ne întoarcem la locul unde ne-a lăsat Acacius. O voce cunoscută se aude și mă întorc. Era ciudat să-l văd pe Matteo atât de fericit alături de cel mic și de Marjorie. Râdeau toți, iar cel mic radia de fericire. Cum puteam eu să distrug viața unui așa copil?

Un clanxon de mașină se aude în spatele meu iar Matteo se uită în zona în care mă aflu. Ne uităm unul la altul și când îi simt prezența lui Acacius lângă mine mă trezesc din tranșă. Mă sărută ușor și îl i-a pe cel mic în brațe. Îl urcă în mașină și îmi deschide portiera. Urc în mașină și el pe scaunul șoferului. Dă drumul la muzică și pot observa ce privire i-a trimis lui Matteo. Dacă putea să-l omoare cu siguranță deja era la zece metri sub pământ.

Tot drumul nimeni nu a zis nimic și doar muzica se auzea. După ce îl lăsăm pe cel mic acasă pornim spre apartament. Ajungem și intrăm înăuntru. Îl văd îndepărtându-se de mine mergând spre camera secretă.

Chiar nu înțelegeam de ce mă evită atât de mult. Ce făcusem de nici nu mă privea? Pornesc pe urmele lui, dar mă opresc. Cred că are nevoie de puțin timp singur.

Îmi iau telefonul și cheile de la motor și cobor jos. Îmi pun casca și mă urc pe motor. Bag cheile în contact și pot simți cum motorul mârâie sub mine. Accelerez și mă îndrept unde văd cu ochii. Mă opresc la un semafor și îmi las picioarele să atingă asfaltul cald. Un cântec mult iubit de mine se aude și îmi îndrept privirea spre acel loc. Zăresc lângă mine mașina lui Matteo. Ce bine că nu poate vedea dincolo de cască. Mi-ar fi greu să-l privesc în ochi încă o dată. Mă uit la semafor și văd că mai trebuie să aștept încă 50 de secunde. Din nou îmi mut privirea spre mașina de culoare albă de lângă mine. Se uită spre mine și îl văd cum mă salută. Eram blocată în ochii săi și nu știam cum să ies de acolo. Realizez că semaforul ere galben și mă pun pe poziții. O dată ce văd culoarea verde aproape că zbor pe șosea.

* Matteo

Mă opresc la semafor și aștept să se facă verde. Zăresc un motor în dreptul mașinii mele de ultimă generație. Eram mirat că cel care îl avea în mână se află chiar o femeie. Nu puteam să văd cine se afla sub acea mască, dar avea un corp foarte frumos. O salut și ea rămâne blocată cu privirea spre mine. O dată ce vede semaforul verde pornește cu mare viteză pe șosea.

- Super fată.

......................................................

Mă uit la ceas și văd că este trecut de ora zece. Urc înapoi pe motor cu destinația spre apartament. Intru înăuntru și dau peste o liniște totală. Se pare că nu era nimeni acasă. Îl caut pe Acacius, dar se pare că nu este aici. Telefonul începe să-mi vibreze în buzunar și îl scot.

- Da?
- Michelle Castellon?
- Sunt eu.
- În legătură cu domnul Acacius Hastings...

Nu-mi venea să cred în ce hal a ajuns. Ce caută el într-un bar și la ora asta târzie? Cu greu ajung cu el în apartament și îl las să cadă pe pat. Era atât de greu, iar mirosul de alcool mă termina complet. Îi scot hainele și cu greu îl bag sub duș. Dau drumul la apă verificând să fie puțin rece. Pun halatul pe el și îl așez din nou în pat. După câteva minute îi aduc și o ceașcă de cafea tare. După un timp începe să-și revină.

- Mai bine?
- Mă doare capul îngrozitor.
- Este și normal. Ai băut cam mult din câte mi-a spus acea tipă.
- Care tipă?
- Care m-a sunat și mi-a spus să vin după tine.
- Nu-mi aduc aminte.
- Cum să-ți aduci dacă erai aproape mort? De ce ai băut?
- Am vrut să uit.
- Ce?
- Acea privire.
- Despre ce vorbești?
- Am văzut cum îl priveai pe Matteo. Ar trebui să fiu prost să nu-mi dau seama că încă îl iubești.