Capitolul 19.

3.3K 154 1
                                    

Eram atât de emoționată. Micuțul meu a făcut primii săi pași și nu mai puteam de bucurie. A căzut de câteva ori, dar de fiecare dată s-a ridicat. Se vede de la mare distanță și cu ochiul liber că seamănă leit cu tatăl său. Presupun că Eduard este foarte mândru de cel mic.

Revin la realitate când telefonul începe să-mi vibreze în buzunar. Îl scot și răspund fară să mă uit la număr.

- Da?
- Bună Michelle.
- Matteo...
- Crezi că ne-am putea vedea?
- Noi doi nu avem ce discuta.
- Îți cer doar câteva minute. Vreau să-ți dau ceva.
- Mie?
- Am primit o ofertă și am fost solicitat să concurez într-un campionat foarte important de motoare. Mâine plec, dar înainte vreau să îți dau ceva.
- Pleci?
- Îți pasă?
- Nu.
- Păi atunci nu mai am niciun motiv pentru care să rămân. Sunt în fața casei tale. Nu te voi reține mult. Îți promit.
- Bine. Mă duc să-mi iau ceva pe mine fiindcă nu vreau să mă ud și vin.
- Te aștept aici.

Închid apelul și trag ușor draperia de la geam. Îl văd pe Matteo stând în ploaie și ud din cap până în picioare. Îmi iau o pelerină pe mine și umbrela din cuier. Ies pe ușă și cu pași grăbiți mă îndrept spre el. Ajung în spatele său și fac contact cu ochii săi când acesta se întoarce cu fața spre mine.

- Uite în ce hal arăți. Hai în casă. Poți să răcești.
- Parcă ai spus că nu-ți pasă de mine.
- Nu îmi pasă, dar nu vreau să pleci bolnav și să-ți ratezi șansa.
- Am înțeles.
- Spune. De ce ai venit aici? Ai spus că trebuie să-mi dai ceva.
- Poftim.
- Ce e asta?
- Este un CD. Pe el ai un mic discurs pe care l-am scris pentru tine. Acolo ai tot adevărul despre mine și vei înțelege de ce m-am îndrăgostit de tine. Adio Michelle.

Mă sărută ușor pe frunte și pleacă de lângă mine. Umbrela îmi cade din mână și las cale liberă picăturilor să cadă pe trupul meu. Ceva din mine îmi spune să-l opresc, dar totodată să-l las să plece. Cad în genunchi, iar lacrimile pun stăpânire pe mine.

Cu greu mă ridic de jos și intru în casă. Mă schimb repede și mă usuc ca să evit o răceală de cea mai bună calitate. Dau drumul la televizor după ce am băgat CD-ul în DVD și aștept să înceapă.

" - Draga mea Michelle, nu știu cum să încep. În primul rând vreau să știi că nu îți voi fura prea mult timp. Îți voi spune totul în doar câteva cuvinte. Totul s-a petrecut într-un spital. Un accident ne-a adus față în față și a făcut ca inima mea să bată din nou pentru o femeie. Nu știu cum s-a întâmplat, dar acel zâmbet a reușit să mă cucerească. Când mâinile noastre s-au atins am știut că tu vei face parte din viața mea. Nu sunt prea bun la cuvinte deci îți voi spune un singur lucru. Nu eu m-am îndrăgostit de tine. Inima mea a făcut-o. Nu m-am îndrăgostit de aspectul fizic pe care îl ai. M-am îndrăgostit de sufletul, inima și bunătatea ta. Știu că nu am avut momente frumoase petrecute împreună, dar a fost de ajuns să te văd o singură dată ca să nu-mi mai pot lua gândul de la tine. Te iubesc Michelle și mereu vei rămâne în inima mea. Poate într-un viitor apropiat ne vom reîntâlni din nou. Adio Michelle. "

Câteva lacrimi cad pe obrazul meu, dar le șterg imediat când îl văd pe Jacob intrând în cameră.

- Ce ai pățit draga mea? De ce plângi?
- Nu am nimic.
- Cum să spui una ca asta când eu tocmai te-am văzut cum ți-ai șters lacrimile.
- Nu am nimic. Ce nu înțelegi?
- Poți să nu mai țipi la mine? Nu sunt un oarecare, ai înțeles? Sunt soțul tău și merit respect, nu crezi?
- Poți să nu mai urlii? Am înțeles ce vrei să zici.
- De câteva zile ești tare ciudată. Nu înțeleg ce te-a făcut să te schimbi.

Îl văd cum iese nervos pe ușă, dar nu-i dau importanță. Stau în pat de câteva minute și mă tot gândesc de ce m-am măritat cu el. După aproximativ doi ani realizez că nu-l iubesc și că tot ce simțeam pentru el a fost o simplă atracție. Acum gândul meu zbură la acel băiat. Nu știu ce are, dar când sunt în preajma sa simt că Eduard este lângă mine. Știu că pare o nebunie, dar ceva îmi spune că Eduard este prezent în acele momente. Mă ridic din pat și intru în camera lui Eddie. Îl găsesc în pătuț dând din mânuțe și piciorușe. Mă duc lângă pătuț și îl iau în brațe.

Iubire destinată Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum