Iubire destinată

Capitolul 42.

- Unde pleci la ora asta?
- Nu știi să anunți? M-ai speriat îngrozitor.
- Este cinci dimineața, Michelle. Abia se luminează afară. Unde te duci?
- Am ceva de făcut?
- La ora asta? Nu crezi că este prea devreme?
- Nu.
- Vin cu tine.
- Ce? Nici gând.
- Atunci nu te voi lăsa să pleci.
- Nu am timp să mă cert cu tine. Trebuie să plec.
- Unde?
- Nu este treaba ta.
- Are legătură cu atitudinea ta de acum?
- Ce? Nu...
- Ba da. Asta este.
- Crezi ce vrei. Am plecat.

Ies pe ușă și cobor jos. Urc în mașină și pornesc spre adresa cea mai apropiată de pe listă. Mă opresc la semafor și mă uit în oglindă. Îmi scutur capul și mă uit încă o dată. Mașina lui Sam era la câteva în spatele meu.

- Nu pot să cred. Mă urmărește?

O dată ce se face verde pornesc imediat. Treceam printre mașini de parcă eram pe motocicletă și la drum liber băgam viteza maximă. Mă uit din nou în oglindă si o văd încă în spatele meu. Măresc viteza când văd la semafor 10 secunde până se face roșu si trec lăsând-o pe Sam să aștepte.

* Sam

Nu puteam să am încredere în Michelle, așa că pornesc după ea. Dintr-o dată văd că mărește viteza și încerc să stau cât mai aproape de ea. Rămân blocată la semafor, pe când ea trece chiar înainte să se facă roșu.

- La naiba. Am pierdut-o.

......................................................

Ajung la destinație și din păcate nu obțin mare lucru. Merg și la altele cinci, dar nici acolo nu era nimic care să mă ajute. Mă uit la ceas și văd că este opt seara. Mai am timp să merg și la ultima. Sper să fie cu noroc.

Ajung în fața unui mic motel și verific din nou dacă asta este adresa. Intru înăuntru și totul este pustiu. Nici urmă de civilizație în acest loc. Mă uitam prin jur și de nicăieri apare un bărbat în vârstă în fața mea.

- Bună seara. Vă pot ajuta cu ceva?
- Heii. Aș vrea să închiriez o cameră
- Desigur.
- Aș putea să le văd întâi?
- Cum sa nu.

Mă conduce în fiecare cameră, dar pe una o evită.

- Această cameră este ocupată?
- Da. Este închiriată de mai bine de un an. Proprietarul plătește foarte bine pentru ea.
- Păi o să o iau pe cea de lângă.
- Cum dorești.

Ajungem din nou la recepție și rămân cu gândul la acea cameră.

- Câte zile vreți să rămâneți?
- Doar în seara asta.
- Bine. Aici aveți cheia. Un nume?
- Andrea Smith.
- Dacă aveți vreo problemă voi fi în casa de alături. Voi pleca puțin mai târziu.
- Am înțeles.

Intru în presupusa mea cameră și aștept ca tipul să plece. Aștept două ore și când îl văd ieșind mă duc la recepție. Caut cheia de la camera 1, dar nu o găsesc.

- Se pare că a luat și dublura.

Mă întorc și încerc să o deschid cum pot. Reușesc până la urmă și mă uit în jur să nu fie nimeni. Intru și rămân surprinsă când văd atâta instalație de ultimă generație. Erau în jur de zece monitoare pe masă, asta însemnând că are camere puse în diferite locuri. Deschid dulapul și găsesc hanorace negre, mănuși negre și papuci negri. Deschid sertarul la noptieră și găsesc măști. Nu știu ce mă surprindea mai tare în toată camera asta. Ori instalația, ori toate pozele de pe pereți cu mine și toți cunoscuții mei.

Aprind calculatorul și copiez pe un USB cât mai multe informații și date din el. Se aude un zgomot și mă uit în jur. Nu era nimeni. Scot USB-ul și ies din cameră. Las la recepție câțiva bani și părăsesc clădirea. Ajung la mașină, dar numai mașină nu era. Avea toate geamurile sparte și toate ușile deschise. Mă duc în spatele ei și mă uit în portbagaj. Găsesc un șobolan mare mort cu o cutie de otravă lângă el. Primesc un mesaj și îl deschid.