CHAPTER 57
M-am trezit avand aceeasi senzatie ca azi noapte. Am crezut ca imi va fi mai bine. Poate fi din cauza mancarii sau altceva . N-am prea iesit la aer de mult timp. Am sarit din pat ducandu-ma direct la toaleta vomitand resturile de aseara. Am suspinat greu dupa ce am terminat , spalandu-ma pe dinti si imbracandu-ma cu haine de zi.
" Perrie ? " , am strigat punandu-mi bluza , apoi am observat-o stand langa usa avand un zambet pe buze.
" Am vomitat din nou " , am murmurat nevrand sa recunosc. Nu vreau ca nimic din astea sa se intample. Apoi ofta stand in fata mea.
" O sa cumparam un test " , imi spune , apoi am dat din cap fiind trasa dupa ea. Picioarele ei lungi ma faceau sa fac pasi mici. Aproape impiedicandu-ma in propriile picioare. Am intrat in masina si am pornit spre farmacie.
" Stai aici " , imi spuse si apoi iese din masina ducandu-se spre magazin. Daca sunt insarcinata , va trebui sa-mi cresc copilul singura. Copilul nu-si va cunoaste si nu-si va vedea tatal decat atunci ca ea/el va avea 5 ani. Si trist este ca va trebui sa ma obisnuiesc cu ideea ca Harry nu este aici si va trebui sa am grija singura de acest copil .
---------------
" Daca sunt ? " , am intrebat rodandu-mi unghiile , in timp ce asteptam inafara baii nevrand sa ma uit la test. Testul acela imi va spune viitorul.
" Vom trece peste asta impreuna Payton " , Perrie suspina observand durere in ochii ei. Am dat din cap zambindu-i. Stiu ca trece prin acelasi lucru. Va naste fara ca Zayn sa fie la ea.
" Haide " , imi spuse incuranjandu-ma cand nu raspund , apoi trece pe langa mine , tinandu-mi capul in jos in timp ce aveam testul in mana.
" Ei bine ? " , Perrie intre stand in fata mea , testul cazand din mana mea. Apoi am cazut pe gresie odata cu sticul. Ochii mei erau plini de lacrimi. Aceleasi vorbe se repetau in capul meu. O sa am un copil. Singura.
" Nu pot " , am suspinat tinandu-mi mainile pe fata
" Payton uita-te la mine " , Perrie spuse stand acum pe jos , incercand sa ma tina puternica . Ii pot simti lupta in vocea ei. Perrie ma apuca de incheiturile mainilor indepartandu-le de pe fata mea. M-am uitat in sus , observandu-i lacrimile curgand pe obrajii ei.
" Vom trece peste asta . Iti promit Payton. Suntem in asta impreuna " , imi spuse strangandu-mi mainile , apoi ma trage in bratele ei.
" El nu e aici " , ii spus sughitand pe umarul ei.
" Stiu . Nici Zayn Payton " , spuse frecandu-ma pe spate .Ea trece prin aceleasi probleme. Nu pot sa fiu puternica pentru asta. Nu sunt pregatita. Asta e chestia pentru Harry. A ales munca peste ceva sau cineva. Incluzandu-ma pe mine. Eu doar trebuie sa trec peste faptul ca nu va fi un sot normal avand o femeie insarcinata langa el care il iubeste la fel de mult ca pe copil. Si cum spuneam , o luam de la capat cu basmul care nu se va intampla niciodata. In aceasta viata , e totul despre Harry.
-------------
Se pare ca a fost mai usor in ultimele luni. Deja am trecut peste faptul ca Harry nu va fi aici curand. Dar pentru Perrie , ei bine , ei nu-i merge bine pentru ca stie ca va fi in travaliu in cateva luni fara Zayn . Dar ea nu se ajuteaza cu asta. Copilul se va naste in Septembrie , in timp ce copilul meu se va naspa in Aprilie anul viitor. Au trecut 3 luni de cand am aflat ca sunt insarcinata si deja a inceput sa-mi creasca burta care a fost familiara de la ultima experienta orbila petrecuta in trecut. Astazi eu si Perrie avem voie sa-i vedem pe baieti intr-o camera deschisa. Unde putem sa vorbim si sa ne imbratisam. Perrie era mult prea bucuroasa , in timp ce eu eram putin nelinistita. Nu planuiesc sa-i spun lui Harry stiind ca va fi in bucluc , stiind ca sunt insarcinata si nu va putea sa ma vada .Nu ma poate salva de data asta daca Paul se va intoarce. Am tras peste mine unul din tricourile mari ale lui Harry ascunzand unflatura perfect. Apoi m-am imbracat intr-o pereche de blugi potrivandu-se perfect. Apoi mi-am prins patul intr-o coada.
" Te rog spune-mi de ce nu vrei sa-i zici lui Harry . Se va bucura Payton " , Perrie ma intreba din pat . Apoi m-am intors uitandu-ma la ea.
" Nu are nevoie sa stie acum . Doar da-mi timp " , am murmurat. Sincer , sunt speriata de moarte la ceea ce va crede el .Ma va acuza ca nu e al lui . La fel ca ultima oara cand s-a intamplat cu Louis. A dat din cap intelegandu-ma apoi se ridica din pat stand in picioare. Burta ei se putea observa acum.
" Hai sa mergem " , imi spune intinzandu-si mana catre mine luand-o apoi si iesind din camera
