Mesaje anonime

Capitolul 14.

-Unde vreți să vă faceți nunta? Întreabă mama paranoică, ca de fiecare dată.

Mi-am dat ochii peste cap, enervată până la nivelul de saturație. De aia nu vorbesc eu cu mama fiindcă dacă-i spun că iau un zece la matematică, mă va întreba unde vreau să-mi încep viața de matematiciană.

Eu şi ea suntem ca o pisică şi un câine, care au fost obligate să nimerească sub acelaşi acoperiş. În timp ce mama este obsedată după cumpărături, haine noi şi machiaje, eu mă mulțumesc cu o cafea şi o carte bună.

-Mamă, nici măcar nu avem o săptămână de când suntem împreună. Suntem de astăzi, oficial.

Da, este adevărat. De data asta nu am mințit-o pe mama, ci i-am spus adevărul evitând anumite părți ale poveştii, începând cu faptul că l-am gonit la miezul nopții din camera mea după ce ne-am sărutat până la faptul că două săptămâni am plâns după el.

-Vreau să mergem în Italia. Sicilia, mai exact, a spus ca un iepuraş actualul meu iubit.

-Nunta sau luna de miere? Întreabă mama, neprinzându-se de ironia lui Julian.

Am ignorat-o, schimbând subiectul când nici unul din ce doi nu se aştepta.

-Hm, ce ziceți să gătim ceva? Am propus, în timp ce mama a înşfăcat un jeleu din punga de pe masă.

-Ştii că nu-mi place să gătesc. Dacă îți este foame, putem comanda ceva, mi-a spus uitându-se la ungiile sale lungi, date cu ojă.

-Atunci ne uităm la un film şi mâncăm pop corn?

Femeia ce mi-a dat viața a afirmat bucuroasă din cap, zâmbind, imediat părăsindu-şi scaunul din capul mesei. S-a îndreptat spre dulăpiorul unde zac semințe şi boabe de porumb şi a luat punga transparentă plină cu bucățele galbene.

A turnat-o în ceaun şi am putut auzi sfârăitul lor, izbindu-se de fundul vasului în uleiul fierbinte.

-Iubitule, ce zici să alegem noi filmul pe care îl vom viziona?

-Sunt de acord, a zâmbind lipindu-şi buzele de ale mele, provocându-i mamei mele un dezgust enorm.

Am văzut-o cum s-a strâmbat şi a mimat un "ce scârboşi", dar am ignorat-o, apucându-l pe Julian de mână şi trăgându-l după mine până în sufragerie, unde ne-am tolănit pe covor pentru a putea fii la nivelul dulapului plin cu filme de diferite genuri.

De acolo a ieşit un aer îmbâcsit şi praful predomina pe toate dischetele CD-urilor. Am hotărât să algem noi două pentru că trebuia să vorbim despre noul "anonim" apărut în viața mea.

-J, ştii, astăzi am primit nişte mesaje de la un om care se pare că era cel de afară. M-am ascuns, a intrat în camera unde eram însă nu cred că m-a văzut. A zis că i-ai zis multe despre mine. Este adevărat?

Fața sa palidă îmi dădea de înțeles că la mijlocul acestei poveşti exista un sâmbure de adevăr. Într-adevăr o stare de greață m-a acaparat în timp ce aştepam răspunsul lui.

-Acel anonim este Dylan Turner. Unul dintre cei mai mari traficanți de droguri şi carne vie. Nu vreau să mă gândesc câte tricouri pătate cu sângele unor femei nevinovate are. Nu ştiu de ce şi-a pus pata pe tine, dar cât sunt eu aici nu se va întâmpla nimic, m-a asigurat băiatul ce de aproape o lună îmi spune că mă place.

Am răsuflat uşurată, însă încă o întrebare îmi provoca curiozitate. Nu am pus-o imediat fiindcă la mijloc era frica de a nu înțelege greşit. Am analizat curiozitatea mea timp de câteva clipe, după a urmat procesul de căutat cuvintele potrivite.

-Mințea spunând că i-ai dat informații despre mine, da? L-am întrebat pufnind imediat după ce am rostit atent cuvintele.

S-a uitat la mine, strângând din dinții, trei vene devenind vizibile pe gât.

-Am fost obligat, iubire.

Eu am sperat că nu, că este doar o minciună. S-a dovedit că nu, şi chestia asta mă omoară. Simțeam un gol în stomac şi gura-mi era uscată. Mă durea să ştiu că baiatului căruia îi port sentimente mă loveşte aşa.

-Bine, am rostit apăsat, doar eu ştiind ce gânduri am.

****

Bună! Am întârziat cu postatul pentru că bunica aseară nu m-a lăsat să termin acest capitol, aşa că am reuşit azi, cât mă întorceam de la fratele meu de la grădiniță.

O să postez mâine sau poimâine fiindcă în seara asta chiar nu am cum. Am antrenament imediat după şcoală.

Sper să vă placă! 💞