-Da, i-am răspuns pentru a mia oară înainte de a părăsi încăperea.
Aerul din camera mamei era sufocant, iar atmosfera tensionată, aşa că nu s-a mirat văzând că plec de lângă patul ei. De câteva zeci de minute îmi tot explică despre cum era viața mea di-nainte, dar sincer, nu-mi aduc aminte nimic.
Anonim: "Doamne, cât am aşteptat să ieşi din afurisita aia de încăpere pentru a putea vorbii."
Aby: "Crede-mă că şi eu. Păcat este că nu reuşesc să-mi aduc nimic aminte."
Anonim: "Cât a zis medicul că mai trebuie să faci 'terapiile' astea?"
Aby: "Estima undeva la cincisprezece săptămâni. Deja au trecut cinci, aşa că nu ştiu ce să spun despre următoarele zece."
De câteva săptămâni, acest băiat îmi este alături. Se pare că ştie destul de multe despre mine, deşi nu este şi invers. Este foarte secretos, aşa că nu mi-a divulgat nici măcar inițiala numelui său.
Când îi pun întrebări despre trecut, are o reacție ciudată, pot spune, deşi poate fii asemănată din puținul timp pe care îl aloc pentru el, cu teama de a povestii.
Nu mă milogesc dacă spune nu, pentru că cel mai probabil este ceva ce l-a traumatizat. Mă doare faptul că nu ştiu nimic, şi că nu-l pot ajuta la nevoie, dar nici să-l presez nu este o idee strălucită.
Anonim: "Cred că vreau să te strâng în brațe."
Aby: "Ce vrei să spui cu asta? Ne vedem?"
Anonim: "Mi-aş dorii, nu-mi mai pot stăpânii sentimentele față de tine. Nu mai pot aştepta să treacă ore, săptămâni, luni fără să-ți pot simții trupul firav în mâinile mele mari. Am nevoie de tine, Aby, al naibii de mult."
Aby: "Uau, m-ai lăsat fără cuvinte, sincer. Nu mă aşteptam ca sentimentele tale pentru mine să fie atât de puternice. Nu credeam că cineva mă poate iubii aşa de tare, în afară de mama, desigur."
Anonim: "Nici nu ai idee ce pot face eu pentru tine. Calc cadavre dacă este nevoie, dorm pe spini, mănânc şobolani, doar să te am pe tine."
Aby: "Prea amoros. Dacă nu ştiai, ăsta nu e chiar genul meu. Adică, niciodată nu-mi arăt afecțiune prin romane mari, consider că lucrurile mici sunt cele mai importante, până la urmă."
Anonim: "Sincer, nici eu nu pierd timpul înşirând cuvinte prin mod electronic. Prefer faptele. Ele dovedesc mult mai mult decât am putea crede noi."
***
Ne-am întors la mesaje, de data asta de la altcineva.
Sper să vă placă!❤
CITEȘTI
Mesaje anonime
Romance[ÎN CURS DE CORECTARE] "Cine eşti?" trimis la 23:56. "Nu-mi pot dezvălui identitatea secretă, scumpo." trimis la 23:57 "Atunci, nu are rost să vorbim." Trimis la 23:58.