Mesaje anonime

Capitolul 38

Îi sună telefonul și răspunde, zâmbind atunci când îi aude glasul pițigăiat al Alyssei. Vorbește cu ea câteva secunde, apoi îi închide telefonul în nas. Pufăie și trage puternic din țigară.

-Dă-mi cheia de la camera ta! Spune autoritar, întinzând mâna spre mine.

O caut prin buzunare și i-o pun repede în palmă, fără să-l întreb de ce. Stinge țigara aproape fumată în întregime și o aruncă la un coș din apropiere. Aștept să intre și imediat îi urmez gestul, deși am tras doar de două ori din ea.

Nu fumez și nici măcar nu suport fumul de țigară!

În câteva clipe se întoare și mă apucă de mână furios, târându-mă după el până la mașina parcată în apropiere. Intră pe locul șoferului și eu mă așez lângă el. Blochează ușile cu ajutorul unui buton de lângă volan și-și pune centura dintr-o singură mișcare.

-Puneți centura, Abygail!

Îi ascult imediat ordinul și mă fac comodă în scaun. Nu știu dacă ar trebui să-l întreb unde mergem. Mi-e frică să nu-l enervez și mai rău, nu pare prea fericit acum. Nu pornește muzica, semn că este destul de nervos. Puținele drumuri pe care le-am făcut cu el în mașină s-au făcut remarcate din cauza muzicii ce urla atât de puternic, că nu puteam să-mi aud propriile gânduri, care și așa nu erau prea plăcute.

-Unde mergem? Îmi fac curaj să-l întreb, fară să mă uit însă în direcția lui.

-Acasă, răspunde sec după ce-și dă ochii peste cap.

-Nu am lucrurile mele...hainele și știi tu, cosmeticele, spun bâlbâindu-mă.

-Asta-i problema ta acum? Niște amărâte de lucruri, care se pot cumpăra de pe toate drumurile? Doamne, ce greșeală am făcut să te accept așa ușor, fetițo! Trebuia să-l las pe Max să te dreseze!

Simt ochii mi se inundă și-mi prind palmele, jucându-mă cu degetele în poală, imediat după ce-mi plec capul. Nu vreau să-l supăr, dar nu-i problema mea! Singurul fapt pentru care urmează să bocesc, este că nu sunt obișnuită ca cineva să urle la mine degeaba. Am un plan pe care să-l respect, apoi o să dispar de aici cât ai zice pește.

Nimeni nu spune nimic tot drumul, eu înghit în sec ca să nu plâng, iar el strânge puternic volanul. Mi se pare că a lăsat niște urme în pielea scumpă ce-l protejează.

Ajungem mult mai repede decât mă așteptam în fața unei vile imense. N-am văzut așa ceva în realitate niciodată. Seamănă cu casele vedetelor internaționale, nicidecum cu casa unui tânăr. Secretul acestuia este însă că, se ocupă cu treburi necurate.

Iese imediat după ce-și desface centura și vine pe partea mea să-mi deschidă ușa ca un adevărat domn. Sar cât de repede pot din mașină ca să nu-i provoc și mai mulți nervi.

Mă prinde de mână, la fel cum face mereu când vrea să mă care cu el undeva. Ne îndreptăm spre poartă, unde pune un cod, ce deschide și ușa garajului. Mă roagă să-l aștept în fața ușii, apoi parchează mașina în locul pregătit special pentru aceasta.

Descuie ușa și intră. Mă mir când își scoate pantofii și-i așează pe un suport. Se pare că este un bărbat ordonat. Mă descalț și eu, așezându-mi încălțămintea lângă a lui.

Pleacă de lângă mine și dispare pe un hol lung, însă nu-l urmez, hotărâtă să explorez puțin din parterul casei ce-mi pare că are încă două etaje. Imediat când intri, pe partea dreaptă e holul prin care a luat-o el, iar în față este un living uriaș. O canapea tronează în mijlocul acestuia, iar în fața sa este o plasmă. Un covor pufos acoperă gresia albă, la fel ca tot din acestă casă. Este atât de curat că pot să-mi văd reflexia în podea.

-Îți place? Mă întreabă Aiden, prinzându-mă într-o îmbrățișare din spate.

-Este foarte frumos, îi răspund politicos, fără să am un motiv să mint. Este o casă superbă.

Mă întorc spre el și văd că s-a schimbat într-o pereche de pantaloni de trening gri și este în bustul gol, șase pătrățele perfecte tronând pe abdomen.

Probabil observă că mă holbez la corpul său bine lucrat, că-mi prinde bărbia și-mi ridică fața, cât să mă poată privi în ochi.

-Îmi pare rău pentru mai devreme! Spune și simt o urmă de regret.

-Este ok, îi răspund repede ferindu-mi privirea de ochii săi verzi, ce mă înnebunesc.

-Știu că am greșit! Uneori tind să am un comportament vulcanic. Dacă se mai întâmplă ceva asemănător, o să te rog frumos să mă ierți.

Zâmbesc, neștiind ce să zic. Apreciez că și-a cerut scuze, putea să nu o facă pentru că până la urmă nu are niciun motiv să-mi dea explicații mie.

Se apleacă și-mi dau seama prea târziu ce vrea să facă, fiind total nepregătită. Mă sărută apăsat, jucându-se cu limba sa peste buzele mele, cerându-mi permisiune. Îi răspund la sărut și-mi pun mâinile în jurul gâtului său.

-Ești atât de frumoasă, Abygail!

*********

N-am mai postat de câteva zile și-mi pare foarte rău. Motivul este școala pentru că sunt clasa a opta și am destul de mult de învățat.

Vreau să vă mulțumesc pentru cele 4000 de vizualizări, care înseamnă atât de mult pentru mine și să vă amintesc că am publicat o carte nouă, numită "În bătaia inimii" pe care o găsiți la mine pe profil!

Lectură plăcută!