Mesaje anonime

Capitolul 51

-Abygail, trezește-te! Este trecut de zece jumătate! Țipă Alexander din baie.

-Ba nu! Țip înapoi, punându-mi o pernă peste cap. N-au trecut nici măcar cinci minute de când am adormit.

-Te înșeli! Ridică-te o dată și pregătește-te!

După ce în ultimele săptămâni am fost distrusă de întâmplarea cu Aiden, Alexander a hotărât să mergem la munte, la o cabană pe care o deține tatăl său.

-Spune-mi măcar că ți-ai făcut bagajul!

-Da, da!

Mă ridic și merg către baie, opriându-mă în tocul ușii. Abia ieșit din duș, acoperit doar pe jumătate de un prosop, își aranjează părul. Zâmbește când dă de privirea mea curioasă și-i răspund și eu cu un zâmbet.

-Uite cine s-a hotărât să se trezească!

Râd sarcastic și mă îndrept spre chiuvetă cu gândul să mă spăl pe față și pe dinți. Îmi privesc chipul palid și zâmbesc ușor când observ lipsa cearcănelor ce în ultima perioadă au tronat victorioase pe fața mea.

-Ești foarte frumoasă și abia trezită! Spune Alexander, înconjurându-mi talia cu brațele sale solide.

-Mulțumesc, șoptesc zâmbind. Sunt mai bine!

-Văd și mă bucur foarte mult să știi!

Mă întorc spre el, privindu-l. Este frumos, poate nu la fel de frumos ca Aiden, dar am hotărât să nu-l mai compar cu el. Este important că mi-a acceptat toate stările cauzate de despărțirea neașteptată.

Niciodată nu mi-am dorit o relație cu el și nu sunt sigură că acum îmi doresc. Însă, se străduiește. Petrece timp cu mine, vizionăm împreună filme și comentăm în contradictoriu evoluția unor personaje din seriale.

M-am mirat când a venit cu ideea să părăsim domeniul. Nu am depășit niciodată gardul înalt, ce împrejmuiește curtea mult prea mare.

Îmi prinde o șuviță rebelă și o dă peste ureche.

-Merg să mă schimb, apoi duc geamantanele în mașină. Te aștept la masă!

-Sigur, spun.

Mă sărută scurt pe frunte, apoi părăsește baia, îndreptându-se spre dormitor. Mă întorc la chiuvetă și-mi prind părul într-un coc, apoi continui procedurile matinale întrerupte de prezența lui Alexander.

Fac și un duș, apoi îmbrac o pereche de blugi și un hanorac de a lui Alexander. Îmi desprind părul și-l îndrept, lăsându-l mai apoi pe spate.

-Sunt gata, țip din capătul scărilor.

Nu-mi răspunde numeni așă că, cobor grăbită treptele și fug până în bucătărie. Pe masă, așezate la capete diferite, două căni cu cafea așteaptă să fie băute.

Un munte de clătite stă pe o farfurie, fix în mijlocul mesei de lemn. Lângă acestea este un borcan cu cremă de ciocolată.

Mă așez pe unul dintre scaune și iau o gură mare de cafea ce speram să mă mai trezească puțin. Iau o clătită pufoasă și o pun pe farfuria albă din fața mea cu gândul să o ung cu crema de ciocolată. Fac întocmai, apoi o rulez și mușc cu poftă.

-Poftă bună!

Mă întorc ușor pentru a putea vedea cine este cel care mi-a urat să am poftă și dau de Max. Un nou Max, la costum, cu cravată albastră și părul aranjat ca de obicei.

-Mulțumesc!

Mă întorc la clătită și mai mușc o dată, mestecând ușor.

-Mă bucur că în sfârșit l-ai acceptat pe Alexander. Este un băiat tare bun în comparație cu-

-Te rog să te oprești! Nu vreau să-l mai compar pe Alexander cu nimeni altcineva! Fiecare este perfect în felul lui.

-Corect, spune și apoi deschide frigiderul.

Ia cutia cu lapte și toarnă din aceasta peste cafea.

-Voiam doar să-ți spun că este foarte bine că ai acceptat vacanța aceasta la munte. O să vă prindă tare bine!

-Sper!

Mă ridic imediat după ce am terminat clătita și merg spre ieșire. Iau geaca de blugi din cuier și o îmbrac.

-La revedere! Țip în speranța că mă va auzi Max, ocupat fiind cu micul de jun.

Ies din casă după ce i aud răspunsul și mă îndrept spre garaj, în speranța că-l voi găsi pe Alexander acolo. A spus că mă va aștepta la masă dar nu era acolo.

După cum mă așteptam îl găsesc acolo, sprijinit de capota mașinii tastând un mesaj cuiva pe telefonul său.

-Sunt gata, spun pentru a-i capta atenția.

-Ai mâncat? Mă întreabă fără să-și ridice privirea din micul gadget.

-Da.

-Bun! Urcă, te rog! Vin și eu imediat. Am de trimis urgent niște mesaje.

Îi urmez cerința și mă așez pe locul copilotului, făcându-mă comodă. După informațiile date de aplicația de transport, urmează să facem patru ore pe drum. Am avut călătorii și mai lungi, dar este prima de acest tip fără familia mea.

Îmi deschid și eu telefonul, verificând rețelele de socializare. În afară de două mesaje de la Timeea de acum câteva săptămâni, nu m-a căutat nimeni. Mama știe că sunt bine, la fel și tata.

Poate chiar o să fie o călătorie plăcută!

***********
Am lipsit o perioadă și-mi cer scuze. Vreau să vă întreb dacă să fac un happy end acestei cărți sau să fie unul mai trist.

Lectură plăcută cititori!