Mesaje anonime

Capitolul 22.

Aby: "Nu eşti un prost, dar dacă tu crezi asta, atunci, eşti prostul meu."

Eric: "Ce te pot iubii."

Cuvintele lui mă copleşesc, mulțumind a mia oară că nu suntem față în față pentru a vedea roşeața din obrajii mei. Inima îmi bate mai tare, şi mi-l imaginez zâmbind, o gropiță predominând, alături de buzele-i curbate.

Aby: "Crezi că ne putem vedea în seara asta?"

Eric: "Ăm, nu ştiu dacă este adecvat, având în vedere ora la care ne aflăm. Este trecut de zece jumătate şi nu ştiu ce ar spune mama ta."

Aby: "Nu contează ce spune. Este un detaliu neînsemnat. Nu trebuie să afle, sar pe geam şi tu mă vei ajuta."

Eric: "Şi dacă observă un vecin? Tu nu fugi de probleme, tu cauți unele cât mai naşpa. Eşti o fată problematică. Şi eşti a mea, numai a mea."

Iar cuvinte frumoase. Nu se poate oprii din a linguşii?

Aby: "Linguşeli."

Eric: "Dacă asta crezi, bine."

Aby: "Doar nu te-ai suparat, nu?"

Eric: "Nu, scumpo. Simple glume. Simple glume."

Pufnesc, lăsând telefonul pe noptieră. Zâmbesc. El mă face să am o reacție pozitivă.

Încerc să mi-l scot puțin din cap, apucându-mă să rezolv nişte probleme la matematică. Trebuia să fac şi altceva în afară să zac în pat, aşteptând mesaje de la el. În plus, mai este puțin până începe şcoala şi anotimpul rece, aşa că aş putea să fac nişte ultime lucruri pentru vară.

***

-Da, şoptesc, simțind cum mă arde privirea ei.

-Ai telefonul confiscat, iar pe laptop intri doar pentru proiecte, ridică tonul mama, ridicându-se de pe scaun. Halal, mi-a sărit pofta de mâncare, continuă după ceva timp, urcând scările.

Nu ştiu care este problema. Sunt o adolescentă, iar majoritatea oamenilor de vârsta mea zac toată ziua plimbându-şi ochii prin telefon, şi oftând când văd ceva ce-şi doresc, dar nu pot obține.

***

Gata, deşi nu mă declar mulțumită pentru ce v-am oferit astazi. Sper să vă placă, în ciuda consecințelor.