Mesaje anonime

Capitolul 29.

Mă las transpusă departe, într-o lume roz, unde copacii sunt făcuți din vată de zahăr, iar unicornii există. Într-o lume fără nimic rău, o lume perfectă.

Privesc spre biblioteca vastă, ce se înalță până la nori şi adăposteşte o varietate de cărți colorate.

**

Mă trezesc cu o durere groaznică de cap. Mă întorc pe cealaltă parte, dar realizez că undeva la capătul patului mai este o greutate. Mă ridic în fund şi privesc sceptică spre un spate bine lucrat.

-Ă, cine eşti? Spun fără să realizez.

-Uh, te-ai trezit.

Şi se întoarce spre mine, zâmbind larg. Purta un hanorac negru şi blugi strâmți. Părul îi este răvăşit, iar barba îi este nebărbierită. Cearcănele proeminente tronează sub ochi.

-Ce s-a întâmplat cu tine? Îl întreb sărind la gâtul lui. Ai nevoie de ceva?

-Stai, stai, calmează-te pitico. Nu am dormit prea bine, răspunde calm, ca de obicei cu un zâmbet sincer.

-De la o singură noapte ai cearcănele astea? Ştii că mie poți să-mi zici adevărul, îl încurajez bătându-l uşor pe spate.

-Uite, este complicat. Cum ar fii să schimbăm subiectul? Răspunde bucuros. Haide să gătim puțin.

Se ridică, îndreptându-se de spate. Se îndreaptă spre uşă şi dispare pe scări. Mă ridic din pat şi mă schimb de pijamale, apoi mă duc la baie şi mă spăl pe dinți. Încalț ciorapii şi cobor după el.

Îl găsesc în bucătărie, cu o tigaie sfârâind. Blatul era tot acoperit de făină şi ulei, iar un castron era plin cu o compoziție scârboasă, de un portocaliu deschis.

-De ce are culoarea asta, Alex? Îl întreb privind ciudat la umplutura din castron.

-Cred că am pus prea multă scorțişoară, spune scărpinându-se. Vreau să vorbim despre ceva.

-În sfârşit ceva serios, dramatizez trântindu-mă pe un scaun. Spune-mi, mor de nerăbdare.

-Iar ai luat pilule? Mă întreabă vizibil îngrijorat.

-Ah, despre asta voiai să vorbim. Doar aseară. Mă simțeam rău din cauza unui prieten. Acum sunt bine. Sunt în caz de urgență.

-Mama ta nu are aceeaşi părere.

-A, deci mama te-a chemat. Am crezut că îți era dor de mine. Alex, eşti fratele meu! Poți să-ți faci şi singur griji pentru mine.

Mă ridic şi urc în camera mea, trântind uşa pentru a face totul mai dramatic.

*********

Aleluia, am reuşit să postez. Mă declar mulțumită de mine.