Mesaje anonime

Capitolul 35

Îmi măresc ochii și roșesc. Mi-a mai spus înainte să ne urcăm în mașină asta, dar acum a părut atât de serios.

-Mulțumesc, spun și îmi las privirea în jos.

Îmi face cu ochiul și rânjește, pornind spre intrare. Îl urmez, alergând ușor din cauza că are niște pași uriași.

-Ești gata? Întreabă și apasă clanța înainte să mă lase să răspund.

Îmi ține ușa deschisă și-mi face semn să intru. Închid ochii și trag aer în piept, pășind într-o cameră foarte mare. Toată lumea se oprește din ceea ce făcea și se uită la mine.

-Ea este Abygail, spune Aiden prinzându-mă de talie.

Aceeași senzație din mașină.

-Iubita mea, continuă după o pauză în care toată lumea ne privea fără să zică nimic.

Un "wow" pierdut se aude din spate, iar ceilalți fac ochii cât cepele. Mă sărută pe tâmplă și îi simt buzele lipite de pielea mea cum se arcuiesc.

-Ce puicuță, fluieră un bărbat de culoare din față, ce ținea un ciocan în mâna dreaptă.

Alți bărbați îl urmează, rânjind la mine. Nu înțeleg ce vor, dar se pare că Aiden da, așa că mă trage de mână spre niște scări. Îi salută din cap și toți se întorc la treaba lor, nu înainte de a-mi mai zâmbi o dată.

-De ce toată lumea se uita așa la mine? Sunt ciudată?

Începe să râdă și-și dă capul pe spate în timp ce intră pe o ușă, trăgându-mă și pe mine după el.

-Ce copil ești, Abygail.

Îmi încleștez maxilarul și respir sacadat. Nu sunt un copil, de asta am venit aici. Să demonstrez că nu sunt un copil. Mă enervează când lumea mă percepe așa cum nu sunt de fapt. Sunt destul de matură să înțeleg o grămadă de lucruri și la naiba, am șaptesprezece ani. Nu cinci!

-Ăsta-i biroul meu, spune în timp ce se rotește și arată cu mâinile în jurul său.

Camera era albă, acoperită de o bibliotecă pe partea dreaptă, plină de dosare și acte. Biroul din lemn masiv și negru tronează în fața ferestrelor pe care intră lumina firavă a soarelui. Pe jos este un covor pufos. Nimic deosebit.

-Frumos, spun și mă așez pe un scaun. Și ce facem acum?

-Îl sun pe Max și aflăm.

Caută telefonul prima dată în blugi, apoi își aduce aminte că l-a uitat în mașină. Îmi spune să stau aici cuminte, iar eu dau din cap.

-Mă întorc imediat, spune și dispare pe ușă.

Mă ridic de pe scaun și merg la bibliotecă, controbăind prin dosarele groase. Un ciocănit în ușă se aude pe fundal și eu fără să-mi dau seama strig "Intră!".

Imediat ușa se deschide și un bărbat trecut de patruzeci de ani își face apariția zâmbind. Toată lumea de aici e așa fericită?

-Tu trebuie să fii Abygail, corect?

-Chiar eu, spun având intenția să întind mâna, dar ăsta e gest de papă lapte.

-Încântat să te cunosc, spune și trece pe lângă mine în viteză, așezându-se pe scaunul de la birou. Nu mă așteptam să fii așa.

-Așa cum?

-Așa deosebită.

Roșesc și murmur un mulțumesc. Nu știu dacă-i de bine sau nu, dar ăsta este deja al doilea compliment pe ziua de azi. Cam mult pentru o singură dimineață.

-Cred că ți-a zis Aiden despre mine.

-Max, nu?

-Mhm, acum avem treabă. Cred că ți-a zis și despre-

-Categorii, secțiuni, ce sunt naiba alea, da!

-Bun, eu mă ocup de asta și trebuie să mergem în altă sală pentru teste.

Înghit în sec când văd că se ridică și se apropie mult prea mult de mine. Îmi plasează un sărut pe obraz.

-Crede-mă, o să rămâi aici, îmi șoptește la ureche. Hai, spune și mă trage de mână înspre ușă.

-Aiden mi-a zis să-l aștept aici!

-Ești și o fată cuminte. Ai un defect? Mă întreabă râzând.

-Tot ce se poate, răspund sec uitându-mă în altă parte.

Îi simt ochii căprui cum mă fixează. Nu vreau să-i dau satisfacția de-al privi. Un bărbat e de ajuns pentru o zi.

-Max, spune Aiden intrând cu telefonul în mână. Pe tine voiam să te sun!

-Înseamnă că am picat la țanc, spune și mă întoarce spre el. Ai găsit o comoară, fiule!

-Max, e deja iubita mea. Ia-ți labele de pe ea și fă-i testul. Vreau să mă odihnesc. N-am dormit de mai bine de două zile.

-Și ce te oprește? Am eu grijă de Abygail, spune accentuând numele meu.

Mă privește și-i arunc și eu o privire, analizându-l rapid. Aceleași trăsături, aceiași ochi reci, doar că de data aceasta de un maro închis. Are barbă mare și stufoasă, bine îngrijită. Ceea ce mi-a atras cel mai mult atenția, este o cicatrice pe obraz, destul de adâncă. Am și eu una exact la fel.

-Vin și eu spune Aiden hotărât, întorcându-se spre ușa de unde tocmai a venit.

-Să înceapă distracția, spune Max rânjind.

*******

Vreau să vă anunț că am publicat o carte nouă, "În bătaia inimii". Dacă vă place aceasta, sigur o să vă placă și aceea, fiind tot de dragoste! Puteți să trageți un ochi la mine pe profil și să-mi lăsați o părere, să văd dacă este un început bun!

Lectură plăcută!