Mesaje anonime

Capitolul 20.

Aby: "Cred că ai înnebunit. Nu înțelegi ce vreau."

Anonim: "Atunci ce vrei? Iți spun. Fac orice. Numele meu adevărat este Eric Petersson. Nimeni nu-mi ştie numele. Îmi schimb culoarea ochilor cu ajutorul lentilelor zilnic. Sunt un nimic, dar nimicul din mine te iubeşte. Suntem ca sarea şi pieperul, mereu spuse împreună. Cel puțin aşa cred. Te iubesc, pitico!"

M-au dat uşor pe spate cuvintele lui drăgăstoase. Dar totul este o minciună. El este un neadevăr.

Aby: "Oricât de frumoase ar fii cuvintele tale, nu mai există încredere în sufletul meu. Nu pentru tine."

Anonim: "Te iubesc."

Aby: "Cu ce au greşit cele două mai frumoase cuvinte? De ce sunt rostite de un criminal ca tine?"

Arunc telefonul pe plapumă şi cobor grăbită scările. O durere apăsătoare îmi străbate inima, scâncind uşor. Se pare că nu am noroc în dragoste.

Ajunsă în bucătărie, iau un castron, oftând. Miliarde de întrebări mă macină, iar toate au legătură cu Julian. Îmi amintesc sms-urile mele u el şi serile în care zâmbeam, gândindu-mă când ne vom întâlni.

Ursulețul de pluş.

Acel urs pufos de o culoare maronie ce zace în pod, un loc ascuns de mama. Nu urcă niciodată acolo fiindcă este claustrofobă şi simte că, căldura zilnică de acolo o sufocă mai mult ca orice.

Ştiu că l-am acoperit cu pungi de plastic şi l-am băgat în vechea mea cădiță. Eram entuziasmată că cineva în afară de prietenii mei, mama şi bunica mea mi-a dăruit ceva.

Dar la naiba, îl iubesc pe acest anonim. Ştiu că el vrea mult de la mine, că mă vrea, dar eu nu vreau să-l iert şi să pățesc la fel.

Poate că merită o a doua şansă.

Aby: "Pentru că nu vreau ceartă şi pentru că... nu contează, te iert. E ultima şansă. Izbeşte-mă cu adevărul, nu contează, dar nu mă minții. Urăsc asta."

Eric: "O doamne, nu pot să cred. Cred că dau de băut. O doamne, mor de fericire."

Aby: "Vreau să ne vedem. Astăzi. În seara aceasta. Vii să mă iei peste jumătate de oră. Nu-mi pasă unde mergem. Vreau să fim împreună măcar puțin timp."

Eric: "Sunt urât. Nu merită să mă vezi. Şi nu vreau să umblu cu cagulă pe față. Zice lumea că sunt terorist. Sau aşa ceva."

Aby: "Nu contează înfățişarea dacă eşti aşa frumos la suflet. Scumpule, iubirea învinge orice."

Eric: "Să înțeleg că mă iubeşti?"

Aby: "Poate."

Eric: "Poate da, sau poate nu?"

Aby: "Poate. Poate."

Un fior mă trece pe şira spinării şi un deja vuu mă cuprinde. Am mai vorbit o dată aşa cu cineva.

Eric: "Bine, cedez. La şi cincizeci sunt la tine. Nu mă fă să aştept prea multe. Eşti frumoasă şi fără machiaj, simplă. Asta e frumusețea adevărată. Te iubesc!"

Aby: "O să fiu gata. Crede-mă, sunt rapidă când e ceva important."

Eric: "Deci sunt important."

Aby: "Poate."

Eric: "Poate.."

Aby: "Da."

***

De acum, am spus că lungimea capitolelor va fii una mică. Credeți-mă că mă strădui să postez aproape zilnic.