Mesaje anonime

Capitolul 31

Încă nu știam exact că mi-am pierdut sufletul undeva în lumea minunată. Refuzam să cred asta. 2017 a fost cel mai dezastruos an posibil și îmi pare bine că am trecut peste el și nu m-am pierdut în abis atunci. Înseamnă că după tot scandalul din lunile astea, o să supraviețuiesc.

Mă gândesc puțin dacă să continui să citesc, iar fără vlagă, întorc pagina. 31.08.2017. De ce n-am scris două luni?

"Hello, prieteni! Eu sunt noua eu. Adică eu, nu mai sunt eu, sunt o nouă eu, sunt cea mai bună eu! Sunt fericită, am pilule și o lume a mea. Mama crede că sunt nebună, iar toți prietenii nu vor să-mi vorbească, dar hei, am pilule! Nu depind de pilule, nu, nu, nu. Ele sunt cheile mele; cum e cheia de la casă, pilulele îmi deschid lumea. Profesoara de engleză m-a întrebat dacă mă bate cineva acasă. Am fost surprinsă de întrebarea ei și nu i-am înțeles rostul, până când nu m-am dus în pauză la baie. M-am holbat în ceea ce credeam eu că-i oglinda, dar defapt, de dincolo, mă privea o fată tristă pe care nu eram sigură că o cunosc; ochii mari și bulbucați și foarte roșii, cearcăne până la jumătatea obrazului, buze sparte și o piele uscată. Iar șocul mi-a fost și mai mare când am ajuns la obrazul drept, unde, sub o vânătaie urâtă se ascundea o cicatrice oarecum vizibilă și atunci m-am recunoscut. Eu. Eu sunt eu de acolo, iar fata de acolo sunt eu. Nu înțeleg de unde așa aspect pentru că la mine în țară-"

Trântesc coperta și simt cum o lacrimă dansează pe obraz. De ce răscolesc mereu așa trecutul?

"arătam total diferit. Aveam rochii albe, imaculate în fiecare seară și un ten de porțelan; părul împletit și un zâmbet larg, luminos și jucăuș. Acolo eram perfectă, aici nu. Însă nu văd nicio problemă pentru aspectul de aici. O pot invita pe domnișoara Anastasia în lumea mea. Pot să-i arăt că ce sunt aici, e doar fantoma fericirii mele de dincolo."

Răsuflu ușurată când termin de citit. Deci, mă drogam deja de o lună și ceva. De ce mama nu a făcut nimic? Și mai rău, de ce Alex nu a făcut nimic? De ce eu nu am făcut nimic?

Nu-mi place cuvântul eu, că de fapt nu există un eu. Există mai multe eu. Eu drogata, eu de acum, eu di nainte să mă droghez. Depinde cât de mult te ancorezi în trecut. Mai bine rămân la eu actuala.

Curiozitatea mă ia pe di-nainte și cum nu am recitit de mult pățăniile mele din perioda rebelă, întorc pagina și continui să mă mir de eu din trecut.

"V-aș spune în ce dată sunt, dar nu prea știu. Mama mi-a luat telefonul, crezând că eu am o dependență pentru acesta. Luke mă ia în fiecare zi de la școală și mă aduce în cameră, unde mă închide. Nu înțeleg ce e greșit cu ei!"

Nu înțeleg ce era greșit cu mine.

"Mă urăsc, îl urăsc pe Noah și pilule. Azi m-am distrus complet, am făcut ceva oribil, foarte oribil. Azi am omorât pe cineva, cel puțin așa susține mama însă eu nu-mi aduc aminte nimic-"

Și ăsta e momentul când am devenit o dată și pentru totdeauna o criminală.

*****

Hello, drăguților! Am revenit cu un nou capitol, după o groază de timp din păcate. Anul acesta sunt în clasa a opta și nu am avut timp prea mult pentru orice altceva în afară de teme și meditații. Sper să vă placă!💓