Mesaje anonime

Capitolul 36

M-a prins Max de mână și m-a târât după el până în fața unei uși negre, pe care a descuiat-o cu ajutorul unei chei, scoasă din buzunarul de la spatele blugilor. M-a împins înăuntru și a încuiat ușa.

Eram singură, în beznă. Este atât de liniște de-mi pot auzi inima bătând puternic, cuprinsă de frică. Am înlemnit când am auzit o respirație în plus, din spatele meu.

-Abygail, s-a auzit o voce din ceva ce sunau a boxe. El vine după tine, spune și pune o lumină puternică pe un bărbat mult mai înalt decât mine, ce purta o cagulă. Salvează-te! Țipă și mă lasă iar în beznă alături de individul fioros.

-Vin după tine, Aby!

Încep să respir sacadat și să fac câțiva pași în spate, până când îmi pune mâna la gură și-l mușc cât de tare pot. Scâncește și-și retrage mâna, reușind să fug. Aleargă după mine și înjură încet.

-Tot o să te prind!

Vocea lui amenințătoare îmi face părul de pe ceafă să se ridice, după ce un fior mă străbate în tot corpul. Nu văd nimic și nu știu în ce direcție să o iau. Mi-e foarte frică și-mi dau seama că oamenii ăștia sunt nebuni.

Mă trage de păr și mă întoarce spre el. Îmi dă o palmă peste față și-i o lacrimă cade fără voia mea. Cine se crede măscăriciul ăsta?

Văd negru de supărare și îi dau una între picioare, imediat prăbușindu-se pe jos. Mă sui peste el și-i dau un pumn în față, urmat de încă câțiva.

Fix atunci intră Aiden, aplaudând. Max îl urmează. Amândoi se uitau la mine zâmbind tâmp.

-Abygail, ești extrem de bună.

Roșesc și mă uit la individul cu ochiul vânăt și arcada spartă. Are un firicel de sânge sub ochi și asta mă face să mă duc la el și să-l ajut să se ridice.

-Î-mi, îmi pare rău! Spun împotmolindu-mă.

-Doar papă-, încearcă să spună dar îl întrerup.

-Știu deja, doar papă-lapte își cere scuze, spun și-mi dau ochii peste cap. Și acum? Ce se întâmplă cu mine, Aiden?

-Păi, se pare că rămâi cu noi, spune și se scarpină la ceafă. Haide, iubire!

Vine și mă apucă de mână, strângându-mă. Scâncesc de durere și mă gândesc câtă forță poate avea.

Când trecem pe lângă Max, îmi face cu ochiul și-mi șoptește un "ți-am spus eu".

-Unde mergem?

-Acasă, îmi răspunde Aiden detașat.

-Mi-ai zis că renunț la familie și casă.

-La noi acasă.

-La noi? Întreb făcând ochii mari.

-Ești imposibilă, fetiță! La mine acasă, na! O dată ce ești iubita mea, presupun că stai la mine.

Murmur un "aha" și-l urmez în tăcere. Ne urcăm în mașina cu care am venit și privesc pe geam. El pornește muzica și dă destul de încet, gândindu-mă că vrea să facă conversație, însă nu-i deloc așa.

Apelează o fată pe care o are trecută în telefon "Alyssa" cu două inimi roșii. O pune pe difuzor și după două tonuri, aceasta îi răspunde cu o voce pițigăiată.

-Da, iubitule?

-Alyssa, am poftă de tine. Hai la un hotel, ajung și eu în douăzeci de minute.

-Ăla din centru? Întreabă Alyssa.

-Cum vrei tu, iubire!

Îmi cade fața și fac ochii cât cepele, privind mașinile ce zburau pe lângă noi. Eram pe autostradă, iar Aiden nu s-a oprit la 170 la oră, ci a urcat undeva la 200.

După ce Alyssa îi spune un "te iubesc" suav, Aiden îi închide rapid. Nu-i răspunde la cele două cuvinte așa de importante.

-De ce nu vine la tine acasă? Mă poți duce acasă, dacă vrei să te vezi cu ea, spun mai mult în batjocură.

-Ce să caute ea la mine acasă? Întreabă aprinzându-și ceva rulat, ce sper să fie doar o țigară simplă.

-Nu e iubita ta?

Pufnește și accelerează, suflând fumul pe nas. Este atât de frumos. Soarele abia se ridică pe cer și-i luminează fața, de zici că-i machiat.

-Of, Abygail...

-Ce e?

-Ești așa un copil, spune și-mi pune mâna pe picior. O să-ți explic, dar totuși până la vârsta asta ai trăit sub o piatră?

Simt că este momentul să tac din gură, așa că nu spun nimic.

Timpul trece repede și în doar câteva minute parcăm în fața unui hotel cu cel puțin cincisprezece etaje. Este unul luxos încă de la intrare. Este un covor roșu, și ușa de intrare este foarte elegantă.

Cum ajungem la recepție, Aiden dscută puțin cu femeia de pe partea cealaltă a tejghelei. Ia două chei și pe una mi-o pasează mie. Mă uit la numărul de pe aceasta. 456. Trebuie să fie undeva la etajul șase sau șapte.

-Urc în cameră? Întreb cuminte, așteptând să-mi dea el un răspuns.

-Da, etajul șase.

Nu ezit și mă întorc pe călcâie, plecând către lift. Nu apuc să fac nici doi pași, că Aiden mă prinde de mână și mă întoarce spre el.

-Eu nu primesc nimic? Întreabă făcând un botic adorabil de rățușcă.

-Ce să primești, Aiden?

Nu spune nimic și se apleacă peste mine, sărutându-mă apăsat. Nu știu de ce, dar îi răspund la sărut și mă bucur de buzele sale pline.

-Ești o dulceață, spune și mă pupă pe obraz.

***********

A început al doilea semestru și vreau să vă urez baftă, și mult noroc la învățătură, mai ales celor de a opta și a doisprezecea, dacă se află printre noi oameni atât de mari. Eu sunt a opta și am o grămdă de emoții pentru examen!

Lectură plăcută!