Mesaje anonime

Capitolul 18.

Anonim: "Rămăsesem la o discuție ieri."

Surprinsă de sunetul uşor al mobilului meu, decid să-l ridic de pe noptieră. O urmă de zâmbet îmi încolțeşte buzele, iar sângele îmi urcă în obraji.

Aby: "Anume?"

Nu mă prefac, dar sincer am uitat ce am vorbit ieri şi nu am chef să derulez miile de mesaje până la discuția respectivă. În plus, am şters nişte mesaje pentru că niciodată nu ştiu când mama nu are ce să facă şi umblă prin telefonul meu.

Anonim: "De ce te prefaci că nu ştii? Să nu-mi spui că printre mesajele şterse şi date uitării a fost şi ăla."

Aby: "Ups. Cred că-mi amintesc că ți-am pus o întrebare, şi mi-am pus şi eu una."

Anonim: "M-ai întrebat dacă sunt Julian."

Aby: "A, da."

Anonim: "Şi vrei să ştii răspunsul? Te interesează?"

Aby: "O dată ce am tastat întrebarea, probabil aştept şi un răspuns."

Uneori scrie nişte chestii tâmpite. Este logic că dacă pui o întrebare, aştepți să aflii mai multe despre ce nu ştii. De aia există un răspuns.

Anonim: "Nu, nu sunt Julian. Julian nu mai există. Nu mai este."

Stomacul mi s-a întors şi am oftat. Parcă îmi doream să mai existe Julian. Nu mi-l amintesc. Micile descrieri despre el al lui Anonim nu m-au ajutat deloc.

"Avea un petic pe ochi. Şi l-a pierdut într-un accident de maşină. Purta negru. Teneşi mereu, şi tricouri largi. Avea cercel în ureche şi nişte ochi ciocolatii. Părul îi era castaniu şi când zâmbea o gropiță îi domina obrazul palid. Era slăbănog, săracul. Avea alergie la lactate şi ignora spusele medicului. Conducea la beție, dar chiar şi aşa era un bun şofer. Fuma țigări groase, şi avea mereu un briceag în buzunar. Mâncarea preferată era pizza. Adesea avea plăcerea să facă curse ilegale. Rareori se droga. Nu era nimic special la el. Ieşea în evidență din cauza bucății de material negru ce îi acoperea unul dintre marii ochi. A iubit o fată Jessica, căreia îi dădea mesaje, tot aşa, sub această formă de anonim. Era bogat şi ura cumpărărurile. Era destul de înalt, având unu nouăzci. Sportul era preferatul lui."

Îmi amintesc perfect această descriere. Orice văd îmi aduce aminte de ceva din cuprinsul ei. Poate ciocolata pe care am mâncat-o sâmbăta trecută sau rochia din mătase neagră. Toate fetele pe care le văd pe stradă, butonând telefonul şi râzând probabil de emoticoanele trăsnite ce le primeau de la băieți.

Când merg la cumpărături cu mama. Poate întâmplarea de joia trecută când mama a ars blatul unei pizze.

Totul este egal cu el.

Anonim: "Vrei să-ți spun trei lucruri despre mine?"

Țopăi de fericire, căutând un carnețel pe care să notez noile informații. Găsesc unul violet, scris destul de recent, după data menționată în susul paginii.

"Are un unu şaptezeci şi cinci şi se consideră scund. Inițiala este J."

În altă, zi total contrar informațiilor despre Julian oferite de anonim, am notat:

"Numele lui este Julian. Nu practită sport, merge rareori la sală."

Bulversată de problema asta, decid să las telefonul să se odihnească pe noptieră, luând jurnalul din bibliotecă.

El mă va ajuta.

****

Aşa rău îmi pare că nu am timpul di-nainte să scriu pe Wattpad. Este o nebuneală totală cu şcoala, iar matematica îmi face probleme serioase.

O să încerc să postez măcar o dată pe săptămână.💕