Mesaje anonime

Capitolul 23.

Eric: "Lasă, ne vedem altă dată. Nu vreau să-ți fracturezi un picior şi eu să umblu prin spitale."

Aby: "Te rog."

Eric: "Şi apoi dacă ne vede împreună? Tu vrei sa intru în închisoare, Ab?"

Aby: "Ai dreptate. Nu e ok să sar pe geam."

Eric: "Mă bucur că ai înțeles."

Aby: "O să ies pur şi simplu pe uşă."

Eric: "O să tâmpesc cu tine, scumpo. Eşti aşa...de dificilă."

Aby: "Da, o dată mami mi-a zis că sunt plictisitoare pentru ca vorbesc mult şi că ar prefera să-mi pierd timpul răsfoind o carte, şi măcar comentând cu folos pe baza ei. Aşa poate o să obțin şi un zece la literatură pe nimic special."

Eric: "Să ştii că eu aveam numai medii de zece la toate materiile. Exceptând matematica. Nu o suport. Nu o înțelegeam. Media mea cea mai mare la mate a fost şase, şi m-am bucurat ca nu am rămas repetent. În niciun an, chiar."

Aby: "Hah, la mine e fix invers. Am fost la olimpiada la matematica şi am obținut locul doi pe țară, pe unu s-a clasificat o fată care a avut cu două sutimi mai mult ca mine, dar alea se pare că fac diferența."

Eric: "Sincer, am avut o plăcere teribilă când am citit pentru prima dată "Micul Prinț". Este o carte reuşită, crede-mă. După un timp m-a impresionat şi "Absolut tot." Iubirea trece peste toate limitele normalității, să ştii."

***

Deja capitolul douăzeci şi trei. Nu-mi vine să cred că am ajuns la numărul ăsta. Sper sa ajung până la cincizeci, unde am de gând, ca această carte să ia sfârşit. Acum nu ştiu. Sper la cât mai mult, şi mai sper să vă placă.