Mesaje anonime

Capitolul 32

Sunt tristă. Nu știu de ce. Probabil pentru ce am fost și ce-am devenit.

Am împins jurnalul sub pat și am sperat că se va teleporta într-un univers paralel. Poate nu-l mai găsesc niciodată, deși cred că atunci când voi pleca la facultate mă va aștepta cuminte acolo ca să-mi mai terorizeze încă o lună.

Un bipăit se aude și eu oftez. Nu am chef să răspund la mesaje și mai ales la mesajele de la el.

Totuși, mă ridic și mă îndrept către locul unde zace telefonul meu.

Eric: "Îmi pare rău pentru azi, mai devreme adică."

Fac ochii mari și zâmbesc fără să vreau. Tocmai și-a cerut scuze că a fost un bou. Chiar dacă e îndrăgostit de mine sau nu, el niciodată nu-și cere scuze.

În următoarele cinci secunde hotărâsc să nu mă las înduplecată de scuzele sale și să-l răsplătesc cu aceeași monedă pentru cele întâmplate.

Îl las în seen.

Mesajul de la el nu întârzie prea mult, așa că nu intru imediat pe conversație și aștept cu sufletul la gură să văd ce a scris.

Eric: "Este momentul să o terminăm cu jocurile astea. Julian, eu, trebuie să uiți tot. Aby, nu mai există anonimi. Iți doresc o viață minunată, alături de un băiat adevărat, pe care să-l cunoști la liceu!"

Aby: "Poftim? M-ai lăsat să mă îndrăgostesc de tine și acum pleci? Eric, glumești?"

Eric: "Aby...nu știu. Eram sigur că nu o să înțelegi dar m-am săturat de jocurile astea. Am nevoie de o familie, de o soție, de copii, de o iubită care să existe și-n realitate, nu numai prin mesaje. Aby, te iubesc cu toată credința mea, dar iubirea nu-i atât de importantă. Viitorul tău e în joc."

Aby: "Nu are logică."

Eric: "Ești mică, Abygail! Ești prea mică pentru mine. Fără să-mi dau seama am dat-o în pedofilism și nu asta îmi doresc pentru mine. Dacă mă iubești ai să înțelegi."

Aby: "Nu, dacă mă iubești tu pe mine ai să înțelegi. Dacă e nevoie, mă căsătoresc și-ți ofer și copil, copii, câți vrei tu, Eric. E absurd, dar depinde iubirea ta."

Este extrem de clișeic tot ce scriu. Îl iubesc, dar nu vreau copii. Merită să-i fac copii?

Eric: "Poftim? Aby, tu te auzi?"

Aby: "Nu, nu mă aud. Știi de ce? Fiindcă scriu."

Eric: "Ți-am zis că ești un copil."

Aby: "Scuze că am șaptesprezece."

Eric: "Oh, doamne! Acum că o spui, sună groaznic. Sunt zece ani între noi, Abygail. Eu trebuie să umblu cu femei de treizeci de ani și de fapt stau după o fetiță ce vrea copii și nu știe ce înseamnă să ai un copil."

Aby: "Nu vreau să te mai văd în viața mea."

Îi dau block și nu las nicio lacrimă să curgă. Am o idee și nu-i loc de copilărisme în asta. Trebuie să intru în mafia aia stupidă.

Să vedem cine-i copilul apoi, dragă Eric!

**********

Oficial am mai postat un capitol. De acum îmi fac program și sper să postez cât mai des. Încă mai am patru zile vacanță, deci, mai am timp pentru cel puțin două capitole!

Lectură plăcută!