Mesaje anonime

Capitolul 39

Zilele au trecut mult mai repede decât speram să o facă. Aiden s-a comportat frumos cu mine, mi-a arătat și mi-a explicat multe despre mafie și ei bine, părea că avem o relație.

Ne sărutam zilnic, dormeam împreună în dormitorul său și ne prezentam drept iubit și iubită. Părinții mei au declarat dispariția mea la poliție, dar oamenii lui Aiden au avut grijă ca aceasta să dispară imediat.

În căutările mele disperate de a afla ceva despre Eric, ceva ce-l poate doborî. Nu am avut ocazia să-l întâlnesc încă, dar sper să-i fie mare mirarea când o să mă vadă lângă Aiden.

-Abygail?

Mă întorc spre Aiden care coboară scările grăbit. Vine la mine și mă sărută, apoi mă prinde de mână.

-Ai mâncat? Mă întreabă în timp ce deschid frigiderul.

-Nu, te așteptam pe tine, îi răspund așezându-mă pe un scaun. Unde ai fost azi-noapte?

-Ești geloasă? Râde apucând laptele și două boluri din dulap.

Mă opresc, întrebarea lui șocându-mă. Sunt geloasă? Trebuie sentimente pentru a fii gelos. Am sentimente pentru el?

Îi ador trupul musculos, ochii smarald și părul ciufulit. Vocea groasă de dimineață, zâmbetul larg după ce mă sărută. Asta este atracție fizică.

Aseară, însă, când nu m-a anunțat că lipsește, am simțit cum mă sufoc de...grijă? Nu știu dacă ăsta este un semn ca sunt îndrăgostită sau doar voiam să nu fiu singură în casa aceasta mult prea mare pentru mine.

-Mmm? Mă întreabă fluturând o linguriță prin fața mea.

-Ai vrea să fiu geloasă?

-Hmm, ce jucăușă ești în dimineața asta! Spune și mă îmbrățișează de la spate.

Mă mușcă de gât, știind că va mai lăsa un semn lângă celelalte.

-Zici?

-Mă înnebunești, Abygail!

Se așază în fața mea, pe unul dintre scaunele înalte. Toarnă laptele peste cereale. Plimbă puțin lingurița în farfurie, apoi o duce la gură.

-Azi vreau să-ți fac cunoștință cu un prieten.

-Hmm, ceva nou! Cine este acest prieten?

-Îl cheamă Eric. A fost tare încântat când a aflat că în șfârșit am o iubită.

Înghit în sec.

-Eric? Acela care a apărut la televizor când eram la hotel?

-În persoană. Trebuie să apară din clipă în clipă. Am înțeles că vine cu niște prieteni.

-Merg să mă îmbrac, atunci.

Aprobă din cap și-și termină bolul cu cereale și lapte.

Acum când a venit timpul să-l văd pe Eric, nu sunt pregătită. Voiam să fie ceva spontan, nu ceva ce știu deja. Voiam să vadă că sunt fericită alături de Aiden, băiatul incredibil de arătos din bucătărie.

Hotărăsc să-mi fac un duș și să îmbrac ceva provocator, ceva ce să atragă atenția. Am noroc că Aiden s-a ocupat de garderoba mea și mi-a cumpărat doar ceea ce-i place lui și surprinzător, are gusturi. Blugi strâmți, tricouri scurte, hanorace largi și lungi, care mai degrabă i se potrivesc lui.

Caut ceva potrivit și optez la niște pantaloni scurți, tăiați și un tricou scurt, care se termina undeva mai sus de buric. Îmi las părul desprins și mă dau cu puțin rimel, ce speram să fie de ajuns. Machiajul nu este punctul meu forte.

Mă dau cu parfumul preferat al lui Aiden, unul floral și tare dulce, dar nu ceva chicios.

-Ești gata, prințeso? Mă întreabă Aiden, vârându-și capul în camera noastră.

Dau din cap că da și mă privesc în oglindă. Îi întâlnesc privirea ce-mi cerceta trupul. Sunt momente când chiar pare că însemn ceva pentru el. Știu că nu este așa. Asta este doar un joc, ce mai devreme sau mai târziu se va termina urât și am să sufăr. Caut să nu mă atașez prea mult de el, dar inima mea nu prea mă ajută. Bate de o mie de ori pe minut când mă ia în brațe, iar stomacul meu se strânge, urlând de fericire când ne sărutăm.

Atunci se aude soneria, iar Aiden dispare, nu înainte de a-mi spune să cobor când sunt gata. Mă mai privesc de câteva ori, apoi cobor.

Toți stăteau pe canapeaua din living. Un sentiment de neliniște m-a acaparat când l-am văzut. Stătea cu spatele și nu m-a observat până să se întoarcă, atunci când Aiden a început să zâmbească cu gura până la urechi.

-Eric, spune acesta. Ea este Abygail, iubita mea.

Nu sunt sigură ce simte Eric, dar sigur e ceva. Mă privește nedumerit. Ce caut eu la brațul unui mafiot? Eu, Abygail, fata cuminte ce până acum câteva luni nici nu răspundea necunoscuților la mesaje. Aș vrea să-l lămuresc, dar n-am cum. Nici eu nu știu ce caut aici. Singurul lucru care e sigur este că simt ceva pentru Aiden.

-Încântată, spun și întind mâna.

Fiori îmi trec pe șira spinării când ne împreunăm mâinile în semn de salut. Amintiri, durere și un sentiment pe care până atunci nu-l mai experimentasem. Să fie ură?

-Restul sunt prietenii lui Eric: Kol, Enzo, Peter și cele două fete sunt Hayley și Freya.

Le zâmbesc frumos și mă așez lângă Aiden. Îi examinez pe toți și mă opresc la Freya. Are niște ochi de un albastru închis, un păr șaten și un corp de model. Sigur are mai bine de unu optzeci și nu mai mult de cincizeci și cinci de kilograme.

Se holbează la Aiden. Acesta nu pare să-i dea importanță, dar eu simt că mă sufoc la gândul că ea este mai bună decât mine. Știe probabil să se bată și este de o frumusețe rară.

-Și Aiden, când ai să te plictisești și de târfulița asta?

********
Săptămâna asta am timp de scris, căci am piciorul în gips și nu merg la școală. Încep să mă gândesc la un final al acestei cărți, dar nu acum, sigur. Am recitit primele capitole și-mi dau seama cât de mult m-am maturizat din 2017-2018, când am început să scriu această carte.

Lectură plăcută, cititori!