Mesaje anonime

Capitolul 30.

Nu știu ce se întâmpla cu mine in ultima perioada. De când l-am cunoscut pe el, totul este cu susul in jos. Prefer sa nu fi răspuns niciodată la acel mesaj.

Un singur lucru am învățat din toate întâmplările. Să nu am încredere în nimeni.

Pilulele pentru mine au însemnat viață, acum un an jumătate. Chiar dacă era o lume doar a mea, imaginară cum îi place mamei să spună, este lumea mea. Îmi plăcea mai mult acolo, eram departe de tot ce înseamnă realitate, eram distrusă, dar iubeam asta, oarecum. Iubeam să simt că trăiesc, fără să o fac de fapt.

Pare ireal, dar exista o dovada, a tot ceea ce a fost.

Scot caietul vechi de sub pat și îl deschid. În coltul din dreapta scria 19.05.2017, iar în colțul din stânga scria îngroșat "Prima zi în paradis, ultima zi în iad". Râd gândindu-mă cât de depresivă eram, lumea crezând doar că sunt nebună.

"Ieri Noah mi-a dat o cutiuță galbenă pe care scria că o merit. Nu am înțeles despre ce e vorba. Mi-a fost frică să o desfac la școală, așa că am pus-o la fundul ghiozdanului. Aseară am ajuns târziu și am uitat de ea, dar de dimineață, înainte să-mi fac ghiozdanul, mi-am făcut curajul sa o deschid. Erau niște bilute, ce mai devreme am aflat ca se numesc pilule. Nu știu ce înseamnă și mi-e frică să caut pe net, ca să nu găsească ai mei ceva în search history. Nu știu ce ar trebuii sa fac, însă am hotărât sa iau una. Mă gândesc că sunt bomboane, sau nu știu. Scriu mâine și vă spun și vouă ce sunt. Mi-e puțin frică. Sper să nu mor!"

Întorc pagina și citesc data, 20.05.2017, exact o zi după.

"Omg, nu știu cum să spun ce mi s-a întâmplat aseară, pentru că mai bine de jumătate nu mai țin minte. După ce am scris, am luat una, am înghițit-o cu apă. După nici zece secunde, am fost transpună în altă lume. Eram undeva pe o pajiște, singură, singurică. Atunci am fost foarte speriată, dar, am început să văd unicorni și magazine pline ochi cu ciocolată. Și ce să vezi? Nu mă ingrășam chiar dacă o mâncăm pe toată. Neapărat o sa vorbesc cu Noah să-mi mai dea câteva căci simt ca e începutul unei noi ere. Vestea și mai buna e ca nu am murit. De dimineață am avut ușoare dureri de cap, dar sunt ok. Sper sa nu mor nici astăzi!"

Ce nu știam eu însă, era că fizic nu am să mor, dar eu, cea de atunci, murise deja...

*****

Nu știu cu ce să încep, I'm back. Mi-a fost atât de dor să scriu, să continui viața acestor personaje, încât am luat hotărârea să revin. Sper să vă placă💕