Mesaje anonime

Capitolul 49

-Unde aveai de gând să pleci, iubire? Mă întreabă nonșalant Alexander, după ce Kate dispare pe holul lung.

Înghit în sec și privesc podeaua acoperită de un lemn scump. Dacă planul meu reușește, în câteva zile o să scap din infernul ăsta. Mi-e dor de Aiden și de Hayley și Freya! Îmi lipsesc chiar și părinții mei și Timeea, pe care nu am mai văzut-o de luni bune.

Toate acestea par atât de departe. Până să o întâlnesc pe Kate nici nu visam să mai scap de aici. Este o cursă fără sfârșit.

-Răspunde! Se răstește când observă că n-am de gând să-l bag în seamă.

-Nicăieri, șoptesc.

Dă un pumn în birou, apoi se ridică nervos și vine grăbit spre mine. Îmi dă o palmă peste față și îngenunchez în fața sa.

-Ascultă bine aici! Cred că te-am ținut în puf până acum. Altele de nivelul tău n-au nici camera lor, nici parte de ce ai tu! Te asigur că trebuie să începi să muncești de acum!

Îmi ridic privirea spre el. Ochii săi sunt negrii de furie.

-Ai înțeles? Urlă.

-Da! Răspund.

-Atunci este bine, du-te și îmbracă hainele de pe pat. Pleci!

Îi ascult ordinul, deși nu am înțeles unde urmează să plec. Urc grăbită scările și intru în încăperea ce mi-a servit drept dormitor cât timp am stat aici. Privesc pantalonii mult prea scurți sceptică, apoi topul ce dezvăluie prea mult. Nu pot să cred că mă obligă să port așa ceva!

Hotărâsc să mă ocup de machiajul pe care trebuie să-l pregătesc după indicații stricte după ce am aflat din biletul lăsat lângă piesele vestimentare cu care sunt obligată să mă îmbrac.

Aplic fondul de ten, apoi îmi fac un smokey eye. Rujul roșu aprins este următorul ce este aplicat pe chipul meu. Sar peste iluminator și pudră fiindcă știu că Alexander nu o să le sesiseze lipsa.

Îmi prind părul, o altă cerință de pe bilețel, apoi mă îmbrac. Topul abia de-mi acoperă sânii, iar pantalonii dezvăluie jumătate din fund. Nu mi-am imaginat niciodată că o să ies îmbrăcată așa vreodată. Arăt ca opusul la ceea ce am fost o dată.

-Ești ga-

Se oprește când mă vede și fluieră. Se apropie de mine și își mușcă buza de jos și mă prinde de talie.

-Îmi pare rău pentru palma de mai devreme, șoptește. Nu știu de ce am reacționat așa. Îmi e frică că m-am îndrăgostit de tine și nu pot să respect ceea ce mi-a spus tata. Cred că nu mă crezi, dar nu sunt o persoană chiar atât de oribilă. Tata m-a transformat în ce sunt acum și îmi este rușine cu asta.

Nu știu ce să-i spun, așa că îl privesc în ochi.

-Știu și ce am făcut după ce ai ieșit din baie. Îmi pare rău! Cred că îi sunt prea loial. După ce a murit mama, m-a întreținut și nu pot să-mi bat joc de el acum. Este bolnav, o să moară curând.

-Știi cum îl cheamă, măcar?

-Dacă încerci să mă faci să mă întorc împotriva lui, nu o să reușești! Știu că-mi ascunde anunite lucruri, dar la naiba, este tatăl meu!

-Și a lui Aiden, șoptesc.

Îmi dă drumul și face doi pași în spate. Ochii încep să-i sclipească, semn că niște lacrimi și-au făcut apariția.

-Deci ăsta e marele secret.

Vine și mă sărută. Buzele sale coboară spre gât și încerc să-l opresc, dar nu pot. Mă strânge tare în brațe.

-Aiden știe că ești aici, corect? Mă întreabă.

Înghit în sec. Ce urmează să-i spun?

-Dacă știa că sunt aici, probabil eram deja acasă.

-Bine, spune și mă lasă. Dezbrăcă-te de porcăriile astea! Nu o să se atingă nimeni de tine în seara asta.

Răsuflu ușurată și-i fac semn să iasă.

Îmi dau jos cârpele ce puțină lume le numește haine și mă îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening și un tricou larg. Îmi desprind părul și mă demachiez.

-Ești gata?

-Poți să bați la ușă data viitoare, șuier. Și da, sunt gata.

-Ești mai frumoasă nemachiată!

Îi ignor complimentul și mă îndrept spre ieșire.

-Nu-mi mulțumești? Mă prinde de mână, trăgându-mă spre el.

Îmi cuprinde corpul cu mâinile sale mari și mă sărută apăsat pe frunte. Pielea mi se furnică sub atingerea sa și mă trag în spate.

-Dacă uit tot ce ai făcut și încercăm să o luăm de la capăt, promiți să nu mai grăbești relația noastră?

-De prietenie?

-Oricare.

Zâmbește ștrengar și mă ciupește de abdomenul acoperit de materialul subțire al tricoului alb.

-O să fie greu, recunoaște.

-Dar nu imposibil, continui știind că relația noastră este și va fi inexistentă.

*******

Helăuuu! Ce faceți? Scuzați-mi lipsa, dar săptămâna viitoare am examen. Recunosc că abia aștept să scap căci m-am săturat de tot stresul de care am parte în ultima lună. Baftă dacă aveți și voi bacalaureat sau examen de clasa a opta! Sper ca săptămâna această să mai postez câte ceva și poate să mă ocup de noua copertă pentru că asta este ORIBILĂ.

Lectură plăcută!