Mesaje anonime

Capitolul 40

Mă întorc spre vocea mult prea cunoscută. Eric. Cum și-a permis să zică asta? Mă uit disperată la Aiden și-i aștept răspunsul, la fel ca toți ceilalți.

-Ce vrei să spui, Eric?

Mă uit spre el și îl simt pe Aiden încordându-se. Mâna sa ce se odihnea pe piciorul meu drept, a început să mă strângă puternic.

-Hai să ne calmăm, băieți, spune Freya. Abygail nu este ca celelalte fete. Doar uită-te cum arată, Eric!

-Alyssa ce părere are despre asta? Întreabă băiatul a cărui viața vreau să o distrug.

Știu ce vrea. Să mă facă geloasă. Să ne despartă, dar nu o să-i iasă.

-Ultima dată când am văzut-o, nu era prea încântată, spun și mă așez pe Aiden.

Îl privesc pe Eric și pentru câteva secunde facem contact vizual. Probabil și-a dat seama că nu i-a ieșit încercarea penibilă de a mă face geloasă și acum caută ceva mai deștept.

-Abygail, de ce-l minți pe Aiden?

Simt că mă sufoc pentru a doua oară pe ziua de azi. Sângele îmi urcă în obraji și mă încălzesc instant. Aiden se întorce spre mine, neștiind ce spune Eric. Probabil așteaptă un răspuns de la mine ca toți ceilalți.

-Ești trecut, Eric!

Toți mă privesc. Nu știu ce părere și-au făcut despre mine după replicile astea aspre.

-Deci tu ești, spune Enzo. Fata care l-a înnebunit pe Eric.

-Ce-a făcut ea? Întreabă Aiden.

-Au fost împreună.

-Aiden, spun după o mică pauză în care mi-am căutat cuvintele. E mult spus relație ce-a fost între noi. Vorbeam și-am ieșit de câteva ori. Nu m-a mai vrut.

-Nu e așa, Abygail! Se răstește Eric. Te iubeam atât de mult că doar la tine îmi stătea capul. Vreau, nu vreau fac parte dintr-o mafie și prezența ta nu mă prea ajuta în a-mi împlini scopurile.

-O mai iubești? Întreabă Aiden.

Eric se ridică nervos și merge către ușă, făcându-le un semn și prietenilor săi să-l urmeze.

-Mai mult decât orice, spune înainte să iasă pe ușă.

O lacrimă dansează pe obrazul meu. Mă învinovățesc pentru tot. El mă iubește și eu am venit aici ca să-l distrug. Brațele puternice ale lui Aiden mă înconjoară de la spate. Își pune bărbia pe umărul meu. Nu știu ce să-i zic și asta mă doare cel mai tare.

-Îl mai iubești?

Întrebarea lui mă dă peste cap. Oare îl mai iubesc? Tot ce simt pentru el acum este ură. E posibil ca ura să ascundă adevăratele mele sentimente, însă, acum simt ceva pentru Aiden. Până acum am plănuit un viitor cu el, fie el bun sau rău.

-Nu!

Îl simt relaxându-se. Tot ce pot este să zâmbesc, însa mă macină o întrebare ce știu că va schimba ceea ce este acum deja, dar merită să o pun.

Mă întorc spre el și îl privesc în ochi. Mâinile sale stau lejer pe talia mea.

-Simți ceva pentru mine?

Ochii săi se măresc, semn că nu se aștepta la o astfel de întrebare. Ca să fiu sinceră, nici eu nu mă așteptam să am un astfel de curaj.

-Abygail, până să te întâlnesc, pentru mine fetele erau maculatură. Le dădeam bani și erau jucăriile mele cât voiam. Ce zice Eric, este adevărat. Mă plictiseam de fete după două-trei zile. Nu căutam o relație și ca să fiu sincer, nu știu nici acum dacă caut. Singurul lucru pe care îl știu concret e că ești diferită. Nu înțelege greșit, nu-mi bat joc de femei. Nu m-a atras nici una atât de tare încât să-mi calc pe orgoliu. Max și-a bătut joc de mama. A făcut-o să înnebunească încât acum zace într-un spital de nebuni. Zice că el vine după ea, dar durează.

Probabil și-a dat seama că îmi este milă de el. Pe tot parcusul discursului nu a exprimat nicio emoție. Nicio lacrimă, nici un mușchi zvâcnind de nervi. Deci asta este latura lui sensibilă. Mama sa.

Totuși, de ce mi-a spus mie asta? Nu vrea relație sau nu știe dacă vrea, dar îmi mărturisește trecutul său. Poate însemn totuși ceva.

-Eric este fratele meu.

Rămân șocată. M-am îndrăgostit mai întâi de fratele mai mic, acum de cel mai mare. Nici eu nu sunt mai bravă față de Aiden.

-Nu am petrecut mult timp împreună. Am fost separați și nici nu zici că suntem frați. Nu semănăm fizic deloc. El e colegul meu și să știi că am observat schimbarea lui de acum câteva luni, când te-a cunoscut, deși nu știam că tu ești cea care l-a schimbat. Probabil ai un har sau ceva că ai același efect asupra mea.

Mă prinde de obraji și mă sărută delicat, ca de fiecare dată.

Urcăm în camera noastră, unde mă prăbușesc în pat. Este abia trecut de ora patru după amiaza, dar simt că sunt frântă. Trag plapuma peste mine și mă fac mică sub aceasta. Aiden nu întârzie să apară și mă trage spre el.

-Și da, simt ceva pentru tine, spune după un timp, crezând probabil că am adormit.

******************

Uhuu! Vreau să-mi spuneți ce părere aveți despre direcția în care se îndreaptă cartea. Mi-ar plăcea mult de tot niște sfaturi, așa că aștept orice idei aveți.

Lectură plăcuta!