Mesaje anonime

Capitolul 21.

Eric: "Ce program ai mâine?"

Aby: "Voiam să ies la un suc cu Timeea. Simt nevoia să vorbesc cu ea, îmi lipseşte enorm. Nu înțeleg de ce părinții mei trebuiau să se despartă şi de ce ea trebuia să rămână cu tata. Cu mama este la fel de bine."

Eric: "Parinții mei s-au despărțit de când m-am născut pentru că tata voia o fetiță. Mama a fost nevoită să mă crească singură la cincisprezece ani, şi a fost părăsită şi de părinții ei, pe motiv că e mult prea tânără pentru un "plod"."

Aby: "Şi acum? Vorbeşti cu tatăl tău?"

Eric: "Foarte rar. O dată m-a vizitat şi mi-a spus că îi este ruşine că m-am născut. Că nu am căpătat părul lui bălai şi ochii negrii, că nu am o mustață cârlionțată la capăt şi un look de adolescent. Sunt varză."

Aby: "Este un nenorocit dacă crede asta despre tine. Tu eşti un biet copil. Nu e greşeala ta că te-ai născut."

Eric: "Tata are cu totul altă părere. Am doar douăzeci și șapte de ani şi viața mea e total ruinată."

Aby: "De ce spui că este ruinată? Că nu ai crescut cu un tată? Asta nu corespunde cu nimic."

Eric: "Dacă-ți spun adevărul mă vei urî. Sunt sigur."

Aby: "Ce poate fii aşa întunecat în sufletul tău încât să spui că ceva este aşa urât? Ce te necăjeşte?"

Eric: "Abea m-ai iertat. Vei pleca din nou şi voi rămâne singur. Din nou."

Aby: "Nu, nu voi pleca. Într-un cuplu probleme sunt altfel. Sunt rezolvate împreună. Noi trebuie să facem în acelaşi mod, aşa că spune ce te apasă."

Eric: "Păi, eu. Să spunem că nevoia de bani dintr-un timp m-a împins să intru într-un mic clan, ce s-a dovedit a fii un mare clan, iar acum viața mea zilnic bate între viață şi moarte. Trebuie să te protejez, şi dacă ar afla cineva de tine, te-ar lua drept slăbiciunea mea, aşa că, sincer...îmi este teamă."

Aby: "Of, doamne. De ce nu ai făcut un simplu împrumut la bancă? Pentru un timp. Sau apelai la prietenii tăi din acel timp."

Eric: "Acum este prea târziu. Eram prost, tare prost."

***

Scuzați-mă că postez aşa rar, dar temele, învățatul, acuş vin tezele. Astăzi m-am trezit mult prea târziu, la ora nouă şi apoi am zăbovit o oră. Trebuie să mă regăsesc şi rereglez, pentru că sunt foarte obosită şi chiar dacă dorm zece ore pe noapte nu îmi mai sunt de-ajuns.