Mesaje anonime

Capitolul 37

Urc la etaj și caut camera mea, plimbându-mă pe holul lung. O găsesc într-un final într-un colț îndepărtat. Pun cartela și se deschide automat.

Camera era mult mai mare decât mă așteptam, întrebându-mă cât timp voi petrece aici. Trec pe lângă baie și dulap și mă trântesc în patul pentru două persoane. Pornesc televizorul și schimb plictisită canalele, în căutarea a ceva interesant.

Opresc la știri și îmi deschid telefonul, intrând pe rețelele de socilizare. Șterg câteva poze și la
profil îmi pun o poză neagră. Nu vreau să mai fiu atât de evidentă în mediul online, dar nici să dispar brusc.

Fără să-mi dau seama îl caut pe Aiden și nu mică mi-a fost mirarea când mi-a apărut primul. Are o poză de profil cu el zâmbind până la urechi și este în șorți, undeva pe o plajă. Mă holbez la mușchii promeninenți și la abdomenul lucrat.

Zâmbesc și mă gândesc dacă să-i trimit o cerere.

Ies înainte să iau o decizie proastă și rămân captată de știrea de la televizorul aprins.

-Cea mai mare mafie din micul nostru oraș este căutată de poliție, după ce acest bărbat, spune și arată un portret realizat pe calculator după mărturia unui om ce se afla prin zonă.

Recunosc imediat ochii migdalți și fața lucrată. Eric. Scrâșnesc din dinți și mă chinui să ascult în continuare.

-...martorul susține că a văzut când o femeie în jur de douăzeci și cinci de ani este înhățată chiar ziua în amiaza mare de către un bărbat nu foarte înalt și slab. Numele femeii este Jenifer Santiago și este din Spania. Se aflau chiar în centru, pe strada principală, lângă magazinul local.

Înghit în sec și nu știu cum să reacționez când îmi dau seama ce voiam să fac. Să intru într-o mafie! Este o nebunie chiar și în cărțile polițiste. Trebuie să mă opresc acum, înainte să se întâmple ceva mult mai rău.

Închid televizorul și îmi bag telefonul în buzunar, de unde l-am luat și prima dată. Aranjez patul ca să nu-și dea nimeni seama că a fost cineva în cameră.

Mă încalț cu teneșii negri și mă îndrept spre ușă, pe care o deschid și mă strecor, dispărând pe hol. Apăs butonul de la lift, dar văd că vine prea greu, așa că o iau pe scări. Cobor repede și nu mă uit în spate.

Mă opresc și-mi prind părul care mă încurca rău de tot când am început să transpir și mi se lipea de față.

Ajung repede la intrarea principală și fix când vreau să ies pe ușă, aud o voce puternică în spatele meu.

-Abygail!

Mă întorc și văd un Aiden furios ce vine spre mine cu pași mari. Nu știu ce să fac așa că-mi bag mâinile în buzunar și continui să merg normal, ieșind pe ușă.

-Abygail, unde naiba te duci? Mă întreabă uitându-se urât la mine.

-Nicăieri, spun și pufăi ușor. Voiam să fumez o țigară, spun tremurând.

-Fumezi? Nu știam.

Scoate un pachet de țigări strong, cum îmi place mie să le spun. Îmi pasează una și zâmbește.

-Unde e fata aia...cum o cheamă?

-Alyssa? Mă întreabă și râde. Probabil încă se machiază, pierde o gramadă de timp cu asta.

Iși dă ochii peste cap și eu nu pierd ocazia să-l întreb cine e Alyssa.

-E iubita ta?

Râde din nou și-și dă capul pe spate.

-De ce râzi? Nu e o glumă!

-Nu, nu e iubita mea. O folosesc când am eu chef. Totul pentru bani, știi?

-Poate, spun. Știi ce am văzut la știri?

Dă din cap în semn că nu și îmi suflă fumul în față. Îmi aprind țigara și trag puternic din ea.

-Ceva cu mafia ta, adică a noastră, adică din care facem parte.

-Cu portretul digital al lui Eric? Am auzit.

Înghit în sec mirată.

-Cine-i...Eric?

-E cu noi în mafie. Ca și mine, face crime cu plăcere.

-Îți place să omori?

-Mai ales pe tine. Doar din priviri, spune zâmbind, gropițe apărând instant în cei doi obrazi ai săi.

Roșesc instant, întrebându-mă cum de băiatul ăsta are un efect așa de puternic asupra mea.

*******

N-am mai postat din cauza școlii. Am așa emoții cu examenul și încerc să învaț. Scuzați-mă că, capitolul este așa de scurt dar chiar am ținut să postez și mor de somn.

Lectură plăcută!