Disperat de ea

Capitolul 12

Ma trezesc dimineata, cu imaginile de seara trecuta in minte .

Ma ridic din pat, mergând direct spre camera celorlalți.

-Marinette!

Ma intorc si il vad pe domnul Agreste cum imi Zambeste.

-Neata.*murmur eu .

Nu Stiu cum un om asa de treaba si iubitor, poate avea un fiu asa nesimtit si plin de ura.

'Dar de care esti indragostita.' imi spune subconștientul .

- Ce faci asa devreme ?*spune Gabriel.
-Pai, abia m-am trezit . Cat e ceasul?
- 7. Toti dorm. *zice domnul Agreste.
-Nu chiar toti .*intervine Adrien.

Ma intorc, si il observ cum iese din baie, înfășurat intr-un prosop alb. Stropii de apa i se prelungeau pe abdomen, semn ca abia a iesit din dus . Ma holbam, cand imi dau seama, imi mut privirea inapoi catre domnul Agreste.

-Ce e cu tine de esti asa matinal?*spun eu .

Acesta ridica din umeri, venind langa mine . El si tatal lui fac in schimb de priviri, ca mai apoi domnul Agreste sa coboare scările, mergând spre living.

Incerc sa ignor ceea ce tocmai S-a intamplat, insa Adrien statea in fata mea, in ipostaza aceea.

-Nu te mai uita asa,credeam ca te-ai obisnuit.*spune el tachinandu-ma.
-Cum Adica m-am obisnuit?*pufnesc eu .
-De cand am facut baie impreuna.*ranjeste el.

Ochii mi se măresc, procesand ceea ce a zis, acesta observându-mi reactia spune :

-Cand eram mici. Uneori esti asa .....naiva?*spune el evitând sa imi spuna ca sunt proasta .

Incerc sa ignor o eventuala conversatie cu el, asa ca merg inapoi in camera de oaspeți pentru a imi strange lucrurile.

-Unde pleci?
-Acasa.
-Dar nici nu ai apucat sa mananci.*spune blondul intrând vârtej in încăpere .

Inghit in sec, chiar credeam ca o sa fie o zi linistita. Ne uitam unul la altul, parca îngroziți .

-Vin aici. Vin acum .*spunem in acelasi timp.
-Stii ceva, mai bine fugi acasa. Nu vreau sa te ia si pe tine.*spune si ma împinge afara din încăpere.

Insa, in fata mea erau doi calareti, Amandoi isi atintisera pistoalele catre mine. Imi inchid ochii, așteptând glonțul. Aud cum apasa pe trăgaci, insa nu am simtit nimic. Deschid ochii si vad cum Alya era in fata mea, dispărând usor-usor.

Șiroaiele de lacrimi incep sa curgă usor pe obraji, au luat-o. Nu aveam putere sa ma mișc, eram stana de piatra .

Celălalt călăreț isi îndreaptă biciul spre mine, insa inainte ca acesta sa ma atingă cineva il opreste. Imi ridic privirea si era Motan Noir.

-Fugi!*spune acesta repede .

Am iesit din casa, Ascunzându-ma dupa un copac, ca mai apoi sa ma transform.

Ma alătur lui Motan Noir, nici nu am avut nevoie de talismanul norocos, i-am învins.

-Bate.*spune acesta întinzându-si pumnul.

Ma uit la el, apoi dau sa plec insa acesta ma opreste .

-Esti Ok?
- Sa zicem .
- Stiu ca par cam egoist, dar cand ai venit ai vazut vreo fata cu par albastru, prins in doua cozi?
-Este iubita ta ?*il tachinez eu , chiar daca Stiam ca se refera la mine.
-Nu,nu Stiu cine e . Abia ce am salvat-o si voiam sa Stiu daca este Ok. *spune el ridicând din umeri .
-Bine, daca nu te superi eu plec.*spun fara a ii permite sa imi raspunda .