Volumul II- Capitolul 24

713 37 40
                                    

Adrien Povestește

Nu Stiu ce se petrece in mintea ei , de cateva ore sta nemișcată in pat, Nespunându nimic . E ca si cand poarta o lupta cu ea , pentru a se trezi .

Totul ma loveste ca un uragan, mai intai am inceput sa ne certam, iar acum simt cum o pierd, ceea ce ma copleșește .

Simt toate lucrurile cum se evapora in jurul meu, gândindu-ma ca poate nu se mai trezeste niciodata . Simt cum, viata mea nu mai are sens .

Are ochii inchis, buzele rozalii si pline, acum sunt uscate si fara viata, pielea-i limpede ca laptele, acum are o culoare si mai deschisă. Mainile-i firave ii stau întinse pe langa corp, iar parul ei bluenett ca noaptea, ii este împrăștiat pe toata perna .

Este o imagine de coșmar.

Toate astea, din vina lui .

Ii cuprind mana micuta intr-a mea, si o privesc cu ochii inlacrimati chipul ei parca fara de viata. Ma simt inutil cand o privesc asa .

- Te rog, trezeste-te.

Nimic.

Ma ridic de pe pat, si astfel lovesc cu putere biroul micuț ce se afla in încăpere .

- La dracu' !

Imi apuc parul si incep sa trag de el, incercand sa scot o idee din capul meu sec, o idee cum pot sa o trezesc din..somn?

Gandeste Adrien, gandeste .

                               ***

Au trecut 16 ore, 16 ore de cand Marinette nu mai da niciun semn de viata, nu mai misca, nu mai respira . Are mainile reci, ea e rece .

Dar, Stiu ca nu e moarta, o simt . Nu e posibil . Sau e ?

Nu, nu e posibil. Voi găsi o cale sa o trezesc. E doar un somn mai lung .

Imi ridic jacketa de pe scaun, apoi ma aplec de-asupra bluenettei .

-Ma intorc imediat.

Stiu ca nu ma aude, dar tot sper ca o face .

Ii arunc o ultima privire, văzând cum sta intinsa inconstienta pe acel pat, mi se frânge inima in 2 .

Inchid usa in urma mea, apoi ma îndrept spre masina care era parcata fix in fata casei .

Ma îndrept spre casa singurului om care poate rezolva situatia asta, si anume Maestrul .

Conduc cat de repede pot, astfel ajungand imediat la casa lui.

Intru val-vârtej, fara a bate la usa, iar el nici nu pare surprins .

- Mai sa fie, Super-Eroul las care e de partea raului acum ? Ce te aduce aici?*spune el ironic .

- E vorba de o prietena, are nevoie de ajutor.

- Nu imi ofer serviciile, nu tie. Ai încălcat promisiunea.*zice Maestrul .

- Te rog, e vorba de Marinette. Sigur ai auzit de ea ..

Cand ii aude numele, parca i se aprinde o scânteie, iar pupilele i se dilata .

Ofteaza zgomotos, apoi imi face semn din cap sa ii povestesc .

- E la fel ca mine . Insa, acum cateva zile mi-a zis ca si-a pierdut puterile, dar nu am crezut-o.

- Continua.

- Si acum 16 ore a avut o Migrena puternica, apoi a scuipat ceva negru ca smoala, si a cazur inconstienta . *spun eu in timp ce imi frecăm palmele .

Disperat de eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum