Disperat de ea

Volumul III- Capitolul 5

Dupa cateva ore in care Bluenetta a stat pe podea, sprijinita de marginea patului, tinandu-si picioarele la piept, se decide sa se ridice, si sa se aseze in pat.

Imediat cum se ridica simte cum o sa verse iar, insa nu mai are ce. Avea doar reflexul gag.

Se cuibareste in pat, abia putand sa respire. Nu stie cat e ceasul. Stie doar ca se simte oribil si probabil somnul o va ajuta in situatia asta.

Intre timp, blondul era plecat de ore bune, cine stie pe unde.

Asta stie sa faca mereu, de fiecare data cand spune lucrurile nepotrivite la momentul nepotrivit, pleaca. Probabil e la alta petrecere stupida.

Nu este niciodata in stare sa isi asume tot ceea ce spune, cand vine vorba de ea . Cand e vorba de vreo tarfa stupida cu care isi petrece noaptea, nu are nimic de comentat.

" Dar eu nu sunt o tarfa stupida, nu?"

Stie ca nu o sa isi ceara scuze pentru cuvintele spuse, si deja o oboseste enorm acest cerc continuu. El o rănește, ea asteapta scuzele lui, apoi este dezamagita cand este tratata cu indiferenta si nepasare, pana il iarta.

' De ce ii acord atata importanta, cand el nici nu stie ca exist?'

O mișcare pe care nu se astepta sa o faca. Isi apuca telefonul de pe noptiera care era in partea stanga a patului. Inta in agenda si apasa pe al treila contact de la recente.

- Alo? seaude o voce groasă și adormită.

Liniște. Bluenetta se blocase dintr-o dată.

- Marinette, e 2 dimineața, de ce m-ai sunat?Ești ok?

- D-da.

- Dacă m-ai sunat doar pentru atât, mă culc la loc.

- Scuze că te-am sunat, Luka.

Apasă umpic ofensată butonul roșu de pe ecran, astfel încheie apelul cu bluenettul.

Aruncă telefonul undeva pe noptiera micuță, apoi se decide să se calmeze și să se culce și ea. Poate nu o să se mai simtă rău după un pui de somn.

Reușește să intre în tărâmul viselor după nici 10 minute.

Marinette

Nu știu cât e ceasul, dar simt că iau foc. Mă simt de parcă am făcut baie în craterul unui vulcan.

Probabil e caloriferul dat la maxim.

Mă duc direct la el și încerc să îl rotesc spre partea stângă, pentru a-l oprii, darnu reușesc, era deja oprit.

Mă îndrept direct spre fereastră, o deschid larg, apoi deschid și ușa balconului.

Afară ningea cu niște fulgi albi ca laptele. Erau atât de mari, încât le puteam obversa forma cu ochiul liber. Coborau încet spre mantaua de nea care se depusese rapid. Vântul adia ușor, purtând micuțele stele de zăpadă în toate direcțiile.

Insa, cu toate acestea, bluenetta simtea ca fierbe.

Nici nu se oboseste sa isi puna pe ea o geaca, sau sa se incalte.

Iese tip-til din camera ei, incercand sa nu il trezeasca pe blondul aristocrat care dormea la doua usi distanta de a ei.

Coboară grabit scarile, apoi deschide usa imensa, care scoate un scartait galagios si deranjant.

Picioarele-i desculte ating numaidecat suprafata alba ce se asternuse pe scarile din fata usii .

Tresare umpic, insa nu din vina senzatiei racoroase, ci din cauza faptului ca, in zapada statea ascuns un spin de trandafie care fusese rupt din tufa de la poarta,si purtat de vant pana acolo, ca mai apoi sa fie acoperit de plapuma albicioasa si rece.