Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 22

Imi trec degetele prin parul ce imi statea ciufulit, apoi imi trag repede hainele pe mine .

Simt un gust ciudat in gura, un gust ca de metal .

Ma îndrept cu pasi micuti in camera mea, unde statea mama, impreuna cu Adrien .

Cand ma observa, mama se uita urat la mine, fiind suparata pentru ca m-am imbatat asa rau, ca am uitat cum ma cheama, si a fost nevoită sa se intoarca acasa.

- Atunci eu va las, pa Adrien.*spune mama si pleaca .

Oftez, inca având un zambet stramb pe buze, dar Adrien strica totul si deschide gura .

- Nu iti face griji, te va ierta .

Stii, din vina ta am ajuns acolo. Da, din vina ta pentru ca tot mi-a pasat de tine .

Imi feresc privirea de a lui un timp, pana cand gustul de metal se accentuează .

                                ***

"- Cum adica Alya, tu chiar ai crezut asta?"*tip eu in telefon .

"- Uite, Nath m-a sunat disperat si mi-a spus ca ai dispărut de la petrecerea aia, fiind beata moarta, iar apoi Chloe m-a sunat si mi-a spus ca ai plecat cu Adrien, si sa fie situatia si mai fericita, Ivan a spus ca v-a vazut cum aproape v-ati tras-o in masina."*ofteaza cea mai buna prietena a mea in telefon .

"- Esti incredibila. Ma crezi in stare de asa ceva? Crezi zvonurile spuse de ceilalti ?"

"- Nu ne-am mai vazut de o saptamana, iar eu in 5 zile plec Marinette, Stiu ca ti-ai facut alti prieteni, dar nu trebuia sa imi excluzi toate detaliile din viata ta. Cand iti amintesti de mine, suna-ma!" *spune apoi imi inchide in nas .

Imi continui drumul spre facultate in liniste, apoi cand ajung observ toate privirile pe mine .

Imi scot castile din urechi, apoi incep si eu sa analizez persoanele din jurul meu care incepusera sa șușotească .

Minunat, absolut minunat.

Ma îndrept cu pasi mici si rapizi spre sala de curs, apoi ma așez in banca mea obisnuita, nebagandu-l in seama pe Nath.

Nu am dispozitia necesară, si nici timpul pentru a purta o discutie cu el, in starea in care sunt .

Ma dor rau încheieturile, am febra musculară in zona coapselor si, inca simt gustul de metal.

Totul este ciudat si neașteptat .

Gândurile mele macabre si neobișnuite imi sunt întrerupte de glasul profesorului care intra cu o oarecare relaxare in sala de curs.

- Buna dimineata,dragilor. Cum v-ati petrecut prima zi din saptamana?

Nu a primit niciun raspuns . De obicei, profesorii de religie nu sunt luati in serios, insa aici nu e asa . Doar ca, majoritatea celor din sala, au fost prezenți la acea petrecere, unde au stat pana in zori .

- Bun, Scoateti-va caietele . Stiti bine ca, structura anului școlar nu ne permite sa sărim peste vreo ora .

Toti incep sa ofteze, cum era de asteptat.

- Dar, astăzi vom face ceva diferit . Vreau ca in aceasta ora, sa scrieți absolut orice va trece prin cap, vreau sa dati curs imaginației, sa scrieri despre absolut orice . Vreau sa punem accentul pe creativitatea voastra .