Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 28

Marinette povestește

Dupa ce ne-am 'trezit', blondul mi-a povestit tot ce s-a intamplat cat timp am fost absenta .

Nu prea multe, a stat tot timpul alaturi de mine, din spusele lui. Dragut, cred.

Este trecut de ora 20, eu am dormit mai bine de 4 zile dar tot ma simt obosita . Poate din cauza otrăvii?

Insa, nu inteleg absolut nimic din ceea ce s-a intamplat. Cum a reusit sa imi pătrundă in minte? Si mai important, cum de mi-am dat seama atat de greu ?

Gândurile imi sunt întrerupte de vocea lui Adrien, care imi pronunța răspicat numele .

Ma trezesc la realitate, îndreptându-ma spre dulăpiorul micuț din dormitor, cautand o pijama .

Si am gasit, ceva asemanator cu o pijama .

Un tricou albastru ,care imi venea pana la coapse, si o pereche de pantaloni scurti negrii .

Dupa ce ma schimb, ma analizez minute bune in oglinda, mainile mele jucându-se pe burta care e umpic prea mare .

- Vreau sa plec acum. Si trebuie sa slăbesc!.*marturisesc eu cu voce tare .

- Serios?*Adrien s-a rezemat de perete, cu brațele încrucișate. Vreau sa termini odata cu asta . Nu esti in apele tale. Nu e deloc distractiv sa imi fac griji si din cauza ta, si din cauza lui Rido. Trebuie sa facem ceva in sensul asta cat mai repede .

- Bine,bine, nu plec acum. Dar tot vreau sa slăbesc .

Acesta ofteaza, apoi spune:

- Exista niste chestii pe care le-am putea face .

Mi-am încleștat pumnii.

- Cum ar fi?

- Pai, vreo ora de .....sărituri .

Si-a coborât privirea. Am apucat sa vad ceva licarindu-i in ochi .

- Poate vrei sa te schimbi mai intai.*spune el făcând referire la faptul ca nu purtam nimic pe sub tricou.

Eram disperata sa ma acopăr, dar am rezistat eroic . Nu aveam de gand sa ma umilesc in fata lui .

- N-o sa fac eu sărituri o ora .

- Atunci poate vrei sa fugi prin casa sau pe scari *a facut o pauza, apoi zambetul lui arogant a devenit pervers cand mi-a intalnit privirea . Sau, daca vrei, putem face sex. Am inteles ca asa se consuma o gramada de energie si calorii.

Am ramas cu gura căscată. Pe de o parte, as fi vrut sa-i rad in fata. Pe de alta parte, ma simteam jignita ca a putut sa se gândească la ceva asa ridicol, dar imi dădeam seama ca mai era o parte din mine care nu respingea deloc ideea. Ceea ce nu era bine, nu era bine deloc, si nici macar nu era amuzant .

Adrien astepta .

- Asta n-o sa se intample nici intr-un milion de ani, baiete . *am facut un pas in fata, cu aratatorul îndreptat spre el . Nici Macar daca ai ramane ultimul... stai, nici nu pot spune ultimul barbat de pe lume .

- Mari.*a murmurat el domol.

In ochii lui era un advertisment clar.

L-am ignorat .

- Nici daca ai fi ultima ființa cu înfățișare umana de pe pamant . Ai inteles? Capisci?

Si-a lasat capul intr-o parte si cateva Șuvițe rebele i-au cazut pe frunte . Adrien a zambit, dar zambetul lui avea ceva amenințător, insa eu eram prea pornita .