Disperat de ea

Capitolul 30

Adrien Povestește

Dupa luni bune, am reusit sa ii învingem, totul a revenit la normal, oamenii sunt inapoi teferi si nevătămați.

Dupa tot ce s-a intamplat in timpul asta, mi-am dat seama ce simt cu Adevarat pentru Marinette, in seara asta ii voi spune totul, si sper ca va devenii iubita mea.

In aceste saptamani am mai avut cateva contacte, era sa facem dragoste pentru a doua oara, insa ne-a intrerupt chiar Luka, nici eu nu Stiu cum dracu a intrat in camera mea.

Totusi, nu suntem un cuplu, chiar daca mi-ar placea la Nebunie.

In Milano am vrut sa ii spun asta, insa m-a intrerupt spunându-mi ca mai bine ramanem doar prieteni.

"Prieteni care se saruta din cand in cand" imi repet eu.

Fata asta e uimitoare, o spun pentru a nu Stiu Cata oara.

In acest timp, a invatat sa isi controleze puterile parțial, dar a si atacat prima victima pe care a transformat-o in vampir, insa am facut ca toate astea sa ii dispară din minte, ar fi fost copleșită.

Recunosc ca nu e singurul lucru de genul pe care l-am facut, dar orice pentru printesa mea.

Ajung acasa, unde ma detransform si ma trântesc in pat .

Plagg se plimba nedumerit prin încăpere, pustiul asta este mult mai agitat decat de obicei.

-Ce s-a intamplat!*spun ridicandu-ma in capul oaselor.

Acesta nu raspunde, doar se intoarce la mine, având ochii in lacrimi. Insa lacrimile lui erau sângerii, plange cu sange? Cum de nu am observat asta ?

Era gata sa imi raspunda, insa simt o durere de cap cumplita, ca mai apoi sa imi răsune in cap vocea Prințesei mele .

"Te iubesc, Adrien!"

Inghit in sec, apoi imi arunc privirea inapoi la Plagg care era debusolat. Continua sa planga .

-Plagg.*spun si iau creatura in palme.

-Sunt Ok pustiu' e ceva de moment.*zice ștergându-și lacrimile sângerii.

-Tu ce ai patit?*spune el dupa ce se linisteste .

-Nimic.*il mint eu .

Ceva este in neinregula, simt asta .

Imi ascult instinctul, si plec spre casa lui Marinette, trebuie sa verific daca e bine.

Imi iau repede hanoracul, imi bag castile in urechi si ies din casa .

Imi pun gluga pe cap, insa conștientizez ca asta e hanoracul in care a dormit ea, inca are mirosul sau.

-Petale de trandafir.*mormai eu.

Ajung in fata casei, eu intrand direct.

Nimeni, totul este gol, nu mai exista mobila, ca si cand nimeni nu locuiește aici.

Urc la etaj, intru direct in camera ei.

La fel de gol, raman masca, analizând tot. In ochi imi iese un plic rozaliu. Il ridic de pe jos, ca apoi sa observ ca pe el scrie "Adrien"

I-am recunoscut scrisul imediat, era al ei.

" Draga Adrien,

Am simtit ca vei venii aici sa ma cauti, insa cand ai gasit aceasta scrisoare sigur a fost prea tarziu, eu fiind undeva departe.

Nu am apucat sa iti spun multe lucruri, chiar daca Stiam cum vei reacționa, eram gata sa imi fac curaj si sa iti mărturisesc totul.

Imi vei lipsi foarte mult, chiar daca stii asta deja, imi place sa o repet. Esti cel mai bun lucru din viata mea, nu Stiu ce ma voi face fara prezenta ta.

Ne vom revedea curând, iti promit.

Nu ma uita! Te iubesc.

Cu multa dragoste,
Marinette"

Recitesc scrisoarea de cateva ori, inca fiind derutat.

Unde a dispărut ? Cum a putut sa ma părăsească in halul asta ?

-In numele lui Dumnezeu! De ce dracu pleci asa ? Crezi ca pot sa stau fara tine ? *incep eu sa tip.

Ma trântesc nervos pe podea, fara sa vreau cateva lacrimi imi apar pe obraji, insa le sterg imediat cu mâneca hanoracului.

-Si eu te iubesc..*soptesc printre suspine.

Nu ma voi lasa pana cand ne vom regăsi, voi face orice.

Sunt in stare sa fac si cele mai crude lucruri pentru tine, Marinette, iar tu pleci?

Stii bine ca suntem destinați sa fim impreuna, oricat vei fugii de mine, nu vei putea sa ma îndepărtezi de tine.

Vin, vin cu pasi repezi dupa tine printesa, oriunde esti!

Autoarea Povestește

Cei doi erau acum in doua capete opuse ale lumii, aruncând cateva gânduri reciproce unul despre celalalt .

Marinette se afla in Japonia alaturi de cei doi frati ai săi, abia se instalase. Nici ea nu stie cum a ajuns asa repede, dar e frumos.

In schimb, Adrien se afla in Paris, asteptand-o chiar in camera ei. Este devastat .

Marinette se tot intreaba, oare cand va găsi scrisoarea ? Nu au fost cuvintele ei foarte emoționante, insa a scris-o in baie, pe ascuns cu scuza ca isi face bagajul. Fata asta este in stare sa faca orice pentru el .

"Chiar daca esti departe, sufletele noastre se vor regăsi!" gandesc cei doi simultan .

Amandoi refuza sa creada ca, acesta este finalul poveștii lor, o poveste care nici nu a apucat sa inceapa.

Sunt bulversați, chiar distruși. Gândul ca celalalt o sa întâlnească alta persoana cu care sa isi petreacă restul vietii le face inimile sa pulseze extraordinar de rapid.

Cei doi tineri adolescenți nici nu isi pot imagina ce ii asteapta in viitor, insa sunt ofensați de faptul ca nu si-l vor petrece impreuna.

Drumurile lor tocmai s-au despartit odata pentru totdeauna, fara ca niciunul sa recunoască sentimentele pe care si le poarta reciproc.

O iubire adolescentina care nu a avut sansa de a incepe, cel mai crud sentiment pe care viata il poate oferii cuiva.

Fiecare si-a pierdut jumătatea, vor fi incompleți restul vietii, chiar daca vor avea alte relatii, nu vor fi la fel de magice, nu va fi o iubire adevarata si puternica, vor fi doar distractii cu scopul de a isi alina dorul unul fata de celălat.

Astfel povestea lor se termina, un final nu prea miraculos, au gandit ei.

Sfarsit