Capitolul 16

1.1K 53 61
                                    

Din capitolul trecut

'Probabil parintii mei sunt ingrijorati,ar trebuii sa plec .

-Da, dar nu in halul asta . Ii voi suna si le voi spune ca Ramai la mine in noaptea aceasta .*spun cu lejeritate .

-Chiar te astepti sa raman peste noapte?

- In felul in care esti, nu prea ai de ales. Plus ca hainele tale sunt la spălat .*spun iar ea isi da seama ca, era doar in tricoul meu .'

Marinette povestește

Ii arunc o privire, in semn ca accept. Are dreptate, nu pot pleca in halul asta acasa .

Il observ pe blond cum se ridica, uitându-ma mirata .

-Merg sa iti aduc ceva sa mananci, stai aici.*spune el zâmbind.

Astept cateva minute, văzând ca nu vine reușesc sa ma ridic. Fac cativa pasi, ajungand la usa. O deschid incet, scoțând mai intai capul.

Holul era gol, mai avem cativa metrii si ajungeam la baie .

-Marinette?*aud eu o voce.

Ca prin minune, in fata mea apare domnul Agreste. Ma analizează din cap pana in picioare, observând tinuta pe care o aveam .

Isi ridica o spranceana, stand asa pret de cateva secunde, apoi spune :

- Doamne, de unde ai rănile astea ?

- Parca ti-am spus sa stai in camera.*se aude vocea fiului sau.

-Inca nu mi-ai raspuns la intrebare. *adauga Gabriel.

- Un accident la liceu.*spun eu cu calamitate .

Având in vedere, nu prea a fost cu totul o minciuna . A fost un "accident".

-Cum Adica un Accident?*spune Gabriel .

- Pe langa acei calareti, au aparut si un soi de răufăcători akumatizati, ea a fost victima unuia . *spune Adrien imediat.

Domnul Agreste înclina din cap, isi bate fiul pe umăr apoi pleaca.

-Nu ti-am zis sa Ramai in camera?*spune blondul .

Nu ii spun nimic, doar trec pe langa el, intrand direct in baie .

Imi dau cu putina apa rece pe fata, incercand sa imi amintesc cum am ajuns acasa la blond.

In zadar, totul este in ceata . Imi amintesc ca dupa lupta am ajuns in spatele liceului, cel mai probabil am lesinat .

"-Ai putea doar sa il intrebi pe el."imi spune subconștientul meu.

Zambesc usor, uitându-ma pret de cateva secunde in oglinda, analizându-mi rănile ce se aflau si pe fata .

Ies din baie, lipit de perete langa usa fiind chiar Adrien.

-Ce faci aici?*spun simplu.

-Te asteptam .

Imi ridic o spranceana, gândurile fiindu-mi întrerupte de brațul lui ce se încolăcește in jurul taliei mele, astfel incat sa ma sprijin de el .

Disperat de eaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum