Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 29

-Nu ai auzit ? spune roscata, având o privire care o ingrijora destul de mult pe fata cu codite .

O privea compătimitor, lăsând sa i se citească usor mila din ochi. Ii era mila de prietena ei .

Isi tinea telefonul in mana dreapta care ii tremura usor, iar mana stanga si-o așezase pe umărul bluenettei .

- Alya, ma sperii. Ce s-a întâmplat?

Roscata, se misca de pe un picior pe altul, căutându-si cuvintele . In cele din urma, printre buze ii scapa un oftat .

- A avut loc un incendiu . spune ea in cele din urma .

- Si ce legatura are cu mine ?

- Marinette, incendiul..incendiul a avut loc.. Ei bine, casa ta a fost incendiată.

Si asa, timpul s-a oprit in loc pentru fata cu ochii azurii. Pupilele i s-au dilatat considerabil, mainile ii tremurau, picioarele ii amortisera, iar corpul ii devenea din ce in ce mai greoi.

- Oh doamne, trebuie sa o sun pe mama . spune fata plăpândă, scotandu-si telefonul din buzunar .

Roscata o prinde pe Marinette de mainile-i firave, si o țintește cu privirea .

- Scumpo, Nath te-a sunat si ti-a tot dat mesaje, voia sa iti spuna ceva important .

- Ce Alya? Ce se intampla ? spune bluenetta incercand sa isi stăpânească lacrimile ce ajungeau sa ii iasa din ochi .

- Parintii tai, ei bine, se întorseseră acasa si.. erau in casa cand a inceput incendiul.

Bluenetta a inceput sa respire greoi, isi pusese mainile in cap si trăgea cu putere de firele de par, care acum atârnau rebel. Codițele de odinioară dispăruseră, acum avea parul desfăcut, mișcându-se unison cu vantul .

- Si ei sunt bine, nu ?

Deja si-a dat seama care este raspunsul, atunci cand privirea Alyei s-a întunecat .

Insa, inca avea speranta . Isi musca buza inferioara cu putere, așteptând raspunsul prietenei ei cele mai bune cu sufletul la gura, iar cand acesta a venit, a simtit cum i s-a taiat respirația .

- Mari... ei... au murit  . Au ramas blocați in camera ta. Incendiul a fost pus intentionat. Cine a facut asta, nu stia ca parintii tai sunt acasa, tu trebuia sa fi in locul lor . Imi pare rau scumpo. suiera Alya usor .

Marinette ramane blocată, cerul i-a cazut in cap . Lacrimile incep sa ii curga siroaie pe obraji, iar printre buze ii ies cateva țipete .

Alya numaidecât o cuprinde in brațele sale.

A pierdut totul, viata ei nu mai are sens .

Persoanele care i-au fost alaturi 19 ani din viata s-au dus , si nici nu a apucat sa isi ia ramas bun . Persoanele la care tine cel mai mult, nu mai sunt langa ea .

Strange puternic de umărul roșcatei, cufundandu-si adânc capul in puloverul ei .

Privirea bluenettei se intereseaza, picioarele ii cedează si simte cum cade in negura, insa din spate apar doua brate puternice care o prind si o salveaza din a cădea in infern .

Isi ridica privirea greoi, capul cazându-i usor pe spate, ochii ei făcând contact direct cu o pereche de iriși verzi .

Isi musca pentru a 2-a oara buza inferioara, privindu-l pe baiatul cu par bălai , apoi isi înfunda capul in scobitura gâtului sau, in timp ce el ii mângâia creștetul capului cu degetele-i fine .

Fata cu ochii azurii ca valurile marii tulburate din pricina furtunii, ii stau stransi inchisi, printre gene prelungindu-se usor o cantitate considerabila de lacrimi .