Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 19

Si, ultimele zile ale lui Luka in Paris, au trecut cat ai zice peste.

Este 3 dimineata, iar eu ma pregatesc pentru a merge sa il conduc pe cel mai bun prieten al meu la aeroport.

Gândul ca nu il voi mai vedea atatea luni imi face stomacul sa se intoarca cu susul in jos.

Oftez zgomotos cand ma uit la reflexia mea din oglinda, apoi imi iau jacketa pe mine si ies din casa.

Ajung numaidecât in fata casei lui Luka, el ieșind la doar cateva secunde dupa ce am ajuns.

Isi târăște toate bagajele in portbagaj, apoi urcam impreuna in masina, insotiti de mama lui, care este cea mai dulce femeie pe care am cunoscut-o vreodata.

Ajunși in aeroport, mama lui isi ia ramas-bun de la fiul sau, zâmbind in timp ce ochii ii inlacrimau usor. Din nefericire nu a putut sa mai stea pana venea avionul, deoarece trebuia sa ajunga la munca.

Ma duc impreuna cu Luka in zona de așteptare, unde incepem sa povestim din trecutul nostru.

Raman socata cand constat ca isi amintește fiecare detaliu din ziua in care ne-am intalnit.

In schimb, eu Stiu doar detaliul ca a fost ziua in care am avut primul sarut.

Din ochi incepe sa imi curga lichidul amar , inundându-mi imediat obrajii.

La rândul lui, Luka plangea aproape la fel de tare ca si mine.

Ne ștergem Amandoi lacrimile, apoi ne zâmbim reciproc si ne îmbrățișăm .

- Imi vei lipsi, Marinette.

- Si tu mie, Luka. Nu pot sa cred, nici nu ai plecat si deja imi e dor de tine. *spun incercand sa zambesc.

- Sigur vei fi Ok?*ma intreaba el pentru a 100-a oara cel putin.

Înclin din cap in semn ca da, chiar daca pe moment simt o Flacăra cum imi năpustește sufletul.

-Hei,Hei! Nu mai plange. Nu e ca si cand ne luam ramas bun, ne vedem peste cateva luni!*zice el si imi sterge lacrimile.

Chicotim amandoi, apoi el incepe sa se depărteze.

Cand era aproape de usa ce il conducea spre avion, se intoarce pentru ultima data si imi face cu mana.

Ii fac cu mana reciproc, apoi imi Zambeste si pleaca.

Cand il vad cum intra pe acea usa, imi mușc puternic buza inferioara.

Si asa, ma indepartez greoi de aeroport.

In fata aeroportului ma asteapta nimeni alta decat Chloe, astfel ducându-ma spre facultate.

Va fi o zi lunga, având in vedere ca m-am trezit foarte devreme.

- Sterge-ti fata aia deprimata.*imi zice ea in timp ce apasa pe acceleratie .

O vad cum ma privește cu coada ochiului, apoi pune frâna brusc.

-Dobitocule, e intersecție! *incepe blonda sa tipe.

Drumul spre facultate a fost mai comic decat as fi crezut vreodata, faptul ca Chloe se enerveaza pe fiecare șofer care ii taie calea si le arunca mereu vorbe 'de dulce', parca parca mi-au înseninat ziua.

Iesim amandoua din Audi-ul ei rosu, apoi ne îndreptam grăbite spre intrarea facultății.

- Ne vedem mai tarziu!*ii spun, apoi blonda imi Zambeste si pleaca.

Merg ca un Zombie pe coridor, căutând sala de clasa. Prima ora am literatura.

Intru timid in clasa, apoi il vad pe Nathaniel cum sta in banca. Cand ma observa, imi face cu mana, arătându-mi unul din zâmbetele lui perfecte.