Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 23

Il urmez prin Mulțimea de studenți înfometați, pana undeva aproape de ieșirea din campus, unde are masina parcata .

O deschide cu o singura mișcare a mâinii, apoi imi face semn sa urc, ceea ce am si făcut.

Stam cateva minute bune in liniste, fara ca macar sa pornească motorul .

-Deci, ce vrei sa vorbim ?

- Ti-am zis de atatea ori sa stai departe de Nathaniel . *spune el fara sa ma privească .

Si, cu replica asta mi-a sarit țandăra.

- Sa stau departe de el ? Ce dracului e in neinregula cu tine ?

- E o influența proasta, nu ai nevoie de asemenea oameni in viata ta .

- O influența proasta ? Tu te auzi ce spui? Cine esti sa decizi cine e bun si cine nu ? Esti singura influența proasta pe care o am in jur!*incep eu sa tip.

- Stiu foarte bine ce am spus, asa ca stai departe de el!

- Acum ca nu iti mai acord tie atentie, a inceput dintr-o data sa iti pese ? Stiu ca te arde pe interior ca nu iti mai cad la picioare, dar in numele domnului, treci peste ! Iti mai repet o sigura data. Nu ma mai contacta , nu ma mai urmări, nu vreau sa mai am de-a face cu tine !*spun si Incerc sa ies din masina .

Tarziu, a blocat masina . Ce mai vrea ?

- Nu de asta am vrut sa vorbim . Bine, este un motiv, dar nu cel principal .

Imi dau ochii peste cap si astept o explicație concretă de la el .

- In legatura cu ce mi-ai zis de dimineata... Poti sa iti folosesti puterile? Sau Macar le mai ai ?

- Eu..

Si, cand eram gata sa ii dau un raspuns, simt o Migrena puternica, care ma face sa imi pun mainile in cap si sa tip .

Simt cum 10000 de ace imi sunt înfipte in cap, unul cate unul.

- Marinette, ce se intampla?*spune Adrien in timp ce ma zgâlțâie .

- Marinette!*repeta el cand nu ii dau niciun raspuns .

Adrien Povestește

Isi apasa capul in pieptul meu, apoi isi înfige unghiile in parul meu , continuând sa tipe .

- Ce se intampla cu mine ??*reuseste ea sa spuna printre lacrimi .

Continua sa se zvarcoleasca, apoi o apuc de încheieturi si o strang in brate .

Incepe sa scuipe o subtanta neagra ca abanosul, iar din ochi ii curg lacrimi amare, care pe parcurs se transforma in sange .

Ii ridic capul si o privesc cum isi da ochii peste cap, apoi cade usor, inconstienta, in brațele mele .

Imi ridic o spranceana, si panicat incerc sa caut un raspuns pentru toate cele întâmplate mai devreme in fata ochilor mei.

In cateva secunde o așez pe scaunul din dreapta, ii așez centura si pornesc motorul bolidului meu .

Apas puternic pedala de acceleratie, si ma îndrept spre infinit si mai departe , sau mai bine zis, in casa mea de vacanta din apropiere .

Nu am chef sa o mai aduc acasa la mine, nu cu tata acolo, nu cu paparazzi care sunt pe urmele mele, nu cu el care ne cauta.

Merg in singurul loc in care nu m-ar găsi nimeni, in locul nostru.

Cand ajungem, ea isi deschide ochii incet, iar bănuielile mele au fost confirmate in felul acesta .

Marinette Povesteste

Isi urca usor mainile pe corpul meu înfierbântat, urmând sa ma ridice de pe scaun .

Incerc sa raman conștientă Macar cateva minute, insa capul imi cade iar pe el, ochii mei parca nevrând sa se deschida, ma Multumesc cu ceea ce reusesc sa aud .

In cateva secunde, se aude cum o cheie este introdusă in usa, apoi scârțâitul acesteia se aude puternic in urechile mele sensibile .

Ma zgâlțâi putin, semn ca urca pe scari, apoi dupa cateva minute de așteptare, simt ceva moale sub corpul meu fara-de-mișcare.

- Marinette, ma auzi?

DA! 

Si, cand repeta intrebarea, imi dau seama ca totul a răsunat in capul meu, nu ii pot raspunde, nu ma pot misca, nu pot face nimic. E ca si cand sunt.. paralizata ?

Il aud cum ofteaza, si pot jura ca ochii lui verzi ca de Jad cad pe chipul meu, iar in frunte i se formează acel rid din cauza încruntarii .

Imi prinde mana intr-a lui, apoi isi misca usor degetul mare in sus si in jos pe ea .

Si, acum constientizez .

Simt cateva picături umede cum imi ating obrajii, cad de undeva de sus, iar cand il aud cum isi trage nasul, mi-am dat seama . Plange .

Incerc din răsputeri sa imi deschid ochii, dar ceva ma tine blocată, ca o stana de piatra .

Isi lasa capul sa cada pe pieptul meu , si sta asa cateva minute bune .

- Hei! Ma dor sânii!

- Scuze .

-Stai asa, chiar am zis asta ?

- Stai asa, te-ai trezit ?

Si, asa se ridica, si ii pot observa privirea intr-a mea .

Ma uit in ochii lui injectați in care se mai aflau cateva lacrimi, apoi sunt luata prin surprindere cand ii simt îmbrățisarea .

Ma strange foarte puternic, aproape ma lasa fara oxigen .

Dar, imi place .

- Credeam ca te-am pierdut .*spune el si ofteaza .

Isi pune capul in scobitura gâtului meu, apoi isi plimba mana undeva in zona spatelui, facandu-mi pielea de Gaina . 

Simt o oarecare stare de bine, dupa toate cele întâmplate, brațele lui puternice si bine lucrate au ajuns sa fie un refugiu de liniste mereu, chiar daca el e si furtuna gălăgioasa din viata mea .

Suntem ca zaharul si sarea , diferiți dar totusi atat de asemănători .

Nu ne putem înghiți, dar suntem usor de confundat, ca si cand suntem unul si acelasi .

Unul este ca curcubeul de dupa ploaie, Vestitorul binelui, cel care arata ca mereu exista frumusete in lucurile rele, cel care da speranta .

Iar, celălat e uraganul distrugător, care provoacă pagube uriașe, care este ucigator si nemilos, dar care totusi are o frumusete aparte, care da renaștere unor noi începuturi .

Nu conteaza din ce sunt facute sufletele noastre , al meu si al lui sunt acelasi .

Il iubesc, si ma iubeste, si nu Stiu cum, fix in momentul asta, cand ii simt buzele moi in parul meu, imi dau seama ca toate acțiunile lui sunt facute cu un motiv .

Se îndepărtează doar cateva secunde, pentru a ma privi iar in ochi, apoi isi aseaza mana pe ceafa mea, si ma trage spre el, lipsindu-si buzele de gura mea arzătoare plina de dorinta .

Isi aseaza ambele maini pe spatele meu, astfel urcându-ma in poala lui, el masandu-mi usor coapsele .

Se desprinde din sarut, apoi imi aseaza o șuvița de par ce imi statea rebela pe frunte .

- Esti atat de frumoasa .

Zambesc, apoi continui sa ii privesc ochii strălucitori si verzi, cu  o singura pata de galben , care ... nu era aici inainte !!

Oh doamne !

Va urma

Bam Bam Bam Bam Bam
Un capitol destul de dragut si emotional, Adica Adrien micuțul nostru bou isi arata cateva secunde adevăratele sentimente, inainte sa se inchida iar in el !!

Data scrierii: 28 mai