Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 21

Incerc sa ma ridic in fund, insa nu am puterea sa o fac, astfel raman intinsa pe bancheta, cu ochii inchisi.

- Cum ai ajuns la petrecerea aia ?*ma intreaba necunoscutul .

- M-au mintit spunându-mi ca o cunoștința de-a mea, a patit ceva.

- Si? Cine era acea cunoștința ?

- Blondul ala frumos .*zic eu visătoare .

- Adrien?

- Chiar el .

- Deci, sa inteleg ca, ai plecat de acasa, doar pentru a fi sigura ca el e bine?*spune el incet .

- Asa cred, adica doar atat imi amintesc.

Si cu asta, am inceput iar sa rad ca o proasta .

In cateva minute simt masina cum se opreste, apoi necunoscutul coboară din ea .

Deschide portiera din spate, apoi se apleacă incercand sa ma ridice .

Si, in lumina palida a felinarului ce ardea pe strada, ii observ trăsăturile faciale .

Ochii verzi ii strălucesc usor in lumina, iar suvitele blonde ca Spicul de grâu ii stau așezate perfect, doar 2 Șuvițe ii atârnau rebel pe frunte .

- Imi pari foarte cunoscut cavalere.*spun eu  in timp ce el ma ridica in stilul miresei.

El pufneste in ras, apoi imi spune:

- Cat de beata esti Marinette, incat nu iti dai seama cine sunt ?

- Nu Stiu, ne cunoastem ?

- Doar din vedere .*zice el continuând sa mearga .

- Unde ma duci frumosule ?*spun in timp ce imi lipesc capul de pieptul lui .

- Wow, muschi!

- Te duc acasa printesa .*zice el si simt cum inima incepe sa imi bata .

- Acasa la mine, sau acasa la tine?

- Unde ma duce soarta .

- Vreau acasa la mine, te rog . *incep eu sa ma smiorcai.

Continuam sa mergem ceva, cel putin mie mi se pare ca mergem de o eternitate .

"Dar tu nu mergi" imi spune subconștientul meu .

Ma uit la el, având ochii ridicați in sus .

Are buzele rozalii, cărnoase si proeminente, iar in colt i se vede o aluniță aproape inexistenta.

Imi ridic mana, si ii ating usor buzele, iar cand imi retrag mana, el mi-o apuca si o aseaza inapoi .

Raman surprinsă cand nu ii mai simt atingerea, iar sub mine se afla un material moale .

Imi atintesc ochii in încăpere, si constientizez ca e probabil camera mea .

- Multumesc străine.*spun si ma întind pe bucata moale de pat .

Il aud cum rade , iar eu incep sa gem înfundat .

- De ce razi? Am zis ceva gresit ?

- Nu, absolut nimic .