Disperat de ea

Capitolul 17

Deschid usor ochii, observând ca e deja noapte. Imi arunc privirea spre ceas, 2:33.

Ma ridic din pat, direcția fiind baia, insa imediat cum m-am ridicat, ma împiedic de ceva, sau cineva.

Ma uit jos, vazandu-l pe Adrien cum doarme pe jos, langa pat.

Il ocolesc, ieșind pe hol.

Nici eu nu Stiu cum umblu asa prin casa lui, ca si cand ar fi si casa mea, dar ma simt foarte natural aici, chiar daca nu am mai trecut de multa vreme pragul casei lui.

Deschid usa Baii, rămânând socata mai apoi din cauza imaginii din fata mea. Inghit in sec, rămânând stana de piatra.

Doi calareti care o trăgeau pe Nathalie, incercand sa o ia cu ei.

'Fug' pana in capatul holului, iar acolo ma transform.

Imediat intervin, luptându-ma in liniste cu cei doi calareti.

Nathalie fuge din baie, rămânând doar eu cu ei .

Imi era foarte greu sa lupt, in orice moment mi se puteau desface rănile .

Nu Stiu nici eu cum, reușesc sa ii înving, baia fiind goala.

Ma detransform, imediat verificând rănile. Nimic. Totul era inregula .

Imi dau cu putina apa pe fata, apoi ma intorc in camera.

Cum credeam, nu a auzit nimic. Ma așez in pat, incercand sa adorm la loc, fara a reusii.

Dintr-o data, salteaua se misca, cand imi intorc privirea il vad pe blond Așezat , uitându-se pe tavan.

-Unde ai fost ?*sparge el liniștea .

-Ă, la baie?*spun eu cat de calm am putut.

Acesta nu spune nimic, doar se intoarce cu fata la mine. Chiar si in intuneric, ii observ ochii ca de jad cum strălucesc.

Peste cateva ore

Razele de soare intra usor in încăpere, ca mai apoi alarma deranjata sa se faca auzita. Si eu, si blondul mormaim ceva, ca mai apoi el sa se ridice sa inchida alarma.

Ma ridic si eu din pat, inca fiind somnoroasa.

Coboram in acelas timp la micul de jun, unde Nathalie si domnul Agreste ne așteptau .

Nathalie se uita la mine timp de secunde bune, ca mai apoi sa isi întoarcă privirea.

-Si, astăzi Mergeti la liceu?*sparge domnul Agreste liniștea .

-Cel mai probabil eu merg.*spune Adrien.

-Si Marinette?*spune Nathalie.

- Si eu voi merge .*spun înghițind bucata de croissant.

- I-ai spălat hainele ?*intreaba domnul Agreste.

-Dar nu mi-ati spus sa ...*spune Nathalie .

-Era si logic ca asta ai de facut !*spune domnul Agreste pe un ton ridicat.

-Îmi pare rau .*spune Nathalie apoi se ridica de la masa .

- E in regula domnule Agreste..*spun eu usor .

- Iti voi da cateva haine din garderoba lui Emilie, sper ca iti vin .*spune domnul Agreste ca mai apoi sa plece de la masa.

Eu si Adrien continuam sa Mancam, in liniste . Niciunul dintre noi nu a scos niciun cuvant .

Ne ridicam de la masa, urcând in camera lui Adrien. Amandoi constatam ca, Gabriel si Nathalie au plecat, lăsându-mi hainele pe patul lui Adrien.