Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 25

Marinette Povestește

- Te iubesc,  Marinette!*imi sopteste el incet .

Simt cateva furnicături pe șina spinării atunci cand isi trece degetele pe pielea mea, iar starea de euforie ma cuprinde imediat cum i-am auzit cuvintele .

- Ce? Te-am surprins?

Înclin din cap in semn ca da , iar apoi el imi arunca unul din zâmbetele lui perfecte .

Totul este perfect, el aici, langa mine spunându-mi ceea ce am visat mereu sa imi spuna, cu razele de soare ce intra jucăuș pe fereastra conturându-i fiecare structura a fetei.

Prea perfect, viata nu poate fi atat de perfecta .

Decat in vise, visele mereu reflecta dorințele si speranțele noastre, tind spre Perfecțiune.

*flashback*

-O saptamana ? Adrien, mi-ai zis 4 zile!*bufnesc eu .

- Si eu Stiam doar de 4 zile Marinette. Totusi, nu nega ca nu iti place compania mea, asa ca, care e problema ?

-Te urasc .*spun dându-mi ochii peste cap.

-Si eu te iubesc .

Nu spun nimic, doar zambesc in coltul gurii incercand sa il ignor, fara a reusii.

- Te vad cum Zâmbești! Si Incearca sa te grabesti daca nu vrei sa pierdem avionul !*se rasteste el .

*endflashback*

Incep sa respir sacadat la amintirea zilelor petrecute cu el in Milano, zilele in care totul s-a schimbat .

- S-a intamplat ceva?*spune blondul trezindu-ma la realitate .

Înclin din cap in semn ca nu, apoi ma ridic somnoroasa din pat .

- Având in vedere ca e sambata, vrei sa ramanem aici restul weekendului?*ma intreaba Adrien care inca statea intins pe pat .

- Nu stau asa cu orice baiat .

- Nici cu iubitul tau ?

Si asa, sangele mi-a înghețat in vene . Ma intorc mirata cu fata la el, inca analizand cuvintele spuse de el .

- P-poftim?

- Nu vrei sa fi cu mine,Marinette? Nu asta era ceea ce iti doreai?

- Ba da, dar e ciudat. Tu niciodata nu ai vrut asa ceva si eu...

Isi aseaza usor mana pe obrazul meu si ma privește grijuliu in ochi, apoi imi mângâie obrazul drept cu degetul lui mare .

Imi aplica un sarut scurt pe buze, apoi isi lipește fruntea de a mea .

Ii simt respirația calda, iar fiecare părticică a corpului meu se infierbanteaza radical .

- Asta era inainte, acum sunt in stare sa imi arat sentimentele . Deci, Marinette Dupain-Cheng, vrei sa fii iubita mea ?

Imi simt gura cum mi se umple rapid , eu ajungand sa inghit constant cantitatea ambundenta de saliva .

- Da, da . Mi-ar placea la Nebunie.*reusesc sa ii raspund eu intr-un final .

Acesta imi arunca unul din zâmbetele lui de milioane, apoi isi fixează privirea pe buzele mele, apoi si-o ațintește spre ochii mei .

- Ti-am mai spus ce ochi frumosi ai?*zice el in timp ce se joaca cu o șuvița rebela de par ce imi atârna pe frunte .

Imi misc capul usor in stanga si in dreapta, apoi reusesc sa ii soptesc un "Nu".

De ce totul dintr-o data este exact cum mi-am dorit ? Exact cum am visat inca de cand am fost in vacanta aia stupida ?

De doi ani, il asteptam si speram la ziua asta, imi doream cu ardoare sa imi spuna cuvintele pe care mi le-a spus in ultimele 5 minute, dar acum cand, totul s-a intamplat, imi este greu sa procesez, imi este greu sa cred, pare atat de ireal.

El, aici, in fata mea, întrebându-ma daca vreau sa fiu cu el, apoi spunându-mi lucruri dulci, rugându-ma sa raman cu el in Weekend. Totul este atat de ireal si perfect .

Adrien nu e asa, Adrien e rece, nu e in stare sa isi exprime sentimentele . Stiu in adâncul sufletului ca ma iubeste, o simt .

Insa, niciodata nu si-a exteriorizat sentimentele pe care mi le poarta, de ce ar face asta acum?

Stand aici, in fata mea, imi dau seama ca, nu asa imi doream sa fie totul.

Acel context de relatie perfecta, care face parte dintr-un roman de dragoste cliseic, nu vreau o asemenea viata cu el.

Noi suntem diferiți, noi suntem atat de opuși dar totusi atat de asemănători .

Noi nu facem lucrurile ca restul, nu suntem ca turma. Avem o gandire diferită, un stil diferit de a ne iubi, dulcegariile si promisiunile despre iubire eterna, nu sunt genul nostru .

Adrien, in fiecare moment al vietii lui, a fost distant, ceea ce m-a facut sa ma apropii de el si mai mult. El nu acționează asa, el nu e ca ceilalti baieti care joaca rolul " bărbatului perfect". El e un dezastru, dar e dezastrul din viata mea care imi echilibrează balanța dintre "fericire" si " eșec" .

Nu am nevoie sa se schimbe pentru mine, nu am nevoie sa fie altcineva, am avut nevoie doar sa fie el, sa fie langa mine.

Oricat de dureros imi e sa accept, acum ca am obținut ceea ce credeam ca imi doresc, ma simt copleșită .

Nu in felul acesta procedam noi.

Oh doamne!

Acum inteleg.

Niciodata nu ar face asta, chiar daca ma iubeste, nu isi exteriorizează sentimentele asa usor . Il cunosc prea bine .

In timpul in care mintea imi este acaparata de aceste gânduri, Adrien isi flutura mana in fata mea, strigându-ma.

- Iubire! *striga el .

- Esti Ok?*spune Adrien .

Înclin din cap in semn ca da, in timp ce el se apropie extrem de mult de mine.

Eu fac pasi in spate, iar el continua sa micșoreze distanta dintre noi, acest proces continua pana ma lipesc de perete .

Incearca sa isi incolaceasca mainile in jurul taliei mele, insa il opresc.

- Ce s-a intamplat?

- Opreste-te! Nu esti real! Nimic din toate astea nu e real!

Si, astfel pupila lui incepe sa se dilate usor, iar un strop de transpirație ii curge usor pe frunte . Isi inclesteaza maxilarul, apoi strange usor din pumnul stang, spunând:

- Ba este real.

- Ma crezi proasta? Totul este mult prea perfect. Visez. Sunt intr-un vis .

Trebuie sa ma trezesc, imediat.

Va urma
Bam Bam Bam Bam capitol nou, am stat la el o saptmana. Nu am avut inspiratie, am scris cam 100 de cuvinte pe zi sau ceva de genul, ceea ce este extrem de putin. Inainte scriam chiar 2-3 capitole pe zi .

Asa ca, nu Stiu cat de des vor mai venii capitolele, Incerc sa le scriu cat mai Ok dar nu am inspiratie efectiv.