Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 6

Ajungem in livingul casei, acolo fiind parintii mei si domnul Agreste .

-Marinette!*spune domnul Agreste observându-mi prezenta.

-Buna Gabriel.*spun in Timp ce el se ridica din fotoliu, oferindu-mi o îmbrățișare .

- Ce mare te-ai facut, parca ieri te jucai cu Adrien al meu in casa, alergându-va cu pistoalele.*spune si incepe sa chicoteasca.

Ii zambesc in Timp ce imi mângâia creștetul capului, apoi ma așez si eu pe canapea.

Am povestit timp de 20 de minute, pana cand Adrien S-a ridicat.

-Unde pleci?*ii spune tatal lui.

- La o petrecere organizata de un coleg de facultate.*zice el ridicând din umeri.

- Chiar crezi ca te las sa pleci, cand Marinette abia a venit? Chiar nu ti-a lipsit ?*il cearta tatal lui.

- E Ok, nu trebuie sa ramana.*incerc eu sa remediez situatia.

-Daca vrea poate veni cu mine.

Cand ii aud cuvintele ieșind pe gura, simt cum imi ramane un nod in gat.

Te rog mama, spune nu!

-Sigur, ar fi dragut sa mai cunoasca si Marinette oameni noi, de cand a venit a petrecut timpul doar cu Luka si Alya. *ii spune mama.

- Cu Luka deci?*spune Adrien in asa fel incat sa aud doar eu.

-Mhm.

-Bun, deci vii?*mi se adresează blondul.

Stramb din nas, dar nu Stiu cum am ajuns sa accept.

Stiu bine ca voi regreta asta.

Urcam repede in masina, apoi cand iesim de pe alee imi deschid gura si spun:

-Nu e nevoie sa ma iei dupa tine la petrecerea aia stupida, am spus asta doar ca sa nu iti amâni planurile din vina mea. Ma poti duca acasa.

- Nu ma deranjeaza daca vii cu mine.*spune el aproape in soapta.

-Serios?*tresar eu .

-Mhm.

Restul drumului a fost linistit, niciunul nu a mai spus nimic.

Nu credeam ca revederea noastra sa fie asa monotona, ma asteptam la putina emoție din partea lui.

Poate am luat decizia gresita de a studia in Paris, trebuia sa accept oferta celor de la NYC.

Parchează masina in fata unei vile cu 2 etaje, cu greu găsind locul de parcare. Toata strada era full de masini.

-Vii?*imi spune,de data asta pe un ton mai calm.

Înclin din cap in semn ca da, apoi il urmez pana inauntru.

Un baiat cu parul saten ne întâmpina, defapt il întâmpina pe Adrien. Cei doi au dat mana, ca mai apoi sa isi ațintească privirea asupra mea.

-Cine e asta? Alta cu care ti-o tragi?*spune satenul si il bate pe umar.

Pupilele mele se maresc considerabil, apoi ii raspund :

- La dracu' ti se pare ca am fata de tarfa?

- E o prietena de familie Robert.*ii spune Adrien care parea stânjenit .

Șatenul care aparent se numeste Robert se uita inca o data la mine, apoi pleaca.

-Legat de ce a zis..*incearca Adrien sa imi explice .