In camera isi face simțită prezenta mama, care intra cu o tava plina cu croissante.-Si? Ce ai facut acasa la domnul Agreste ?
-Eh..
-Doamne Marinette, de unde sunt rănile astea ?*spune mama îngrijorată.
- A fost un accident, acum sunt bine.*spun si o imbratisez .
-Tot nu mi-ai raspuns, ce ai făcut acasa la Gabriel? Parca nu iti placea acolo..
-M-a chemat Adrien, si nu am putut sa il refuz pe Gabriel cand a spus sa raman peste noapte.*o mint eu .
- Si, ce-i cu hainele astea ? Nu sunt ale lui Emilie?
- Ba da, mi le-a facut cadou tatal lui Adrien .*raspund eu ferindu-mi privirea.
- Ca tot venii vorba de Adrien, nici prezenta lui nu iti placea, ce S-a intamplat? Iar il adori ca in copilarie?*ma tachinează mama.
- Pot spune ca nu ne mai certam asa des.*ii raspund eu zâmbind .
Aceasta imi intoarce zâmbetul, apoi pleaca din încăpere.
Raman singura in camera, gândurile întorcându-se inapoi la fata de care mi-a spus Motănel.
Dupa ce lucruri a spus , pare ca tine foarte mult la ea.
Adorm cu gândul acesta in minte, sperând ca imi va spune candva.
" -Unde suntem?*spun usor.
-Departe de el , in siguranta . *imi raspunde baiatul.
- Vreau inapoi. *incep sa tip.
- Nu vrei sa trăim aici, doar noi doi, o intreaga eternitate?*spune uitându-se in ochii mei .
Il imbratisez, ca mai apoi sa dispară in umbra .
-Ne vom regăsi.*reuseste sa imi spuna inainte de a dispărea complet."
-Marinette!*aud o voce.
Imi deschid ochii greoi, in fata mea apărând niste Șuvițe blonde .
-Pentru numele lui Dumnezeu, ce dracu cauti aici?*incep sa tip cand il observ pe Adrien.
- In primul rand, astăzi este sambata, stii sedinta foto din Milano pe care o plănuiau ai nostrii de cand ne-am intors in Franța ..? In al doilea rand, mama ta m-a rugat sa te trezesc cat face ea pachetelele cu sunca.*imi explica el.
-Astăzi ? Ce ? Nu mi-am facut bagajul!*spun si ma ridic imediat .
Imi indes in geamantan jumatate din dulap.
Ma uit la cealalta gramada de haine rămasă, incercand sa aleg o tinuta cu care sa ma imbrac .
Imi iau un tricou rosu, o pereche de jeanși scurti si niste sosete negre, si intru direct in baie .
-Ti-ar sta mai bine in sutienul negru!*il aud cu tipa pe partea cealalta a ușii.
-Nu ai de unde sa stii, vei traii in minciuna!*ii raspund eu .
- Imi pare rau ca te contrazic, dar....
-Daca termini propozitia, esti mort . *spun îmbrăcându-ma.
-Dar stii si tu bine ce am vazut acum cateva zile.*zice el tachinandu-ma.
Ies din baie nervoasa, dând cu pumnii in pieptul lui, caci el era cu mult mai inalt decat mine.
Tot ceea ce face, este sa ma ridice si sa ma puna pe umărul lui ca un sac de cartofi.
Astfel imi apuca si bagajul, coborând pe scari cu mine pe umărul lui.-Bun, pare ca sunteti gata?*spune mama razand.
-Asa cred.*raspunde blondul.
- Bun, sa aveti grija, Stiu ca veti face totul bine va iubesc. *spune si ne saruta pe obraz .
Iesim din casa, eu in aceeasi poziție ca mai devreme.
Ma arunca in masina, ca mai apoi sa intre si el .
- Puteam sa merg si singura .*spun eu bosumflată.
- Puteai sa nu imi dai atatia pumni, in numele lui Dumnezeu sunt model am o imagine de aparat!
- Imaginea unui fraier o aperi tu?*spun tare incat sa auda si șoferul personal al lui Adrien.
-Un fraier cu care esti blocată pe putin 4 zile .*spune el uimindu-ma.
-Touchee!
Necunoscut: Ce faci baby, mi-ai simtit lipsa?
Seen at 6:05
Necunoscut : Nu raspunzi? Ti-a mancat pisica limba?
Marinette: Poate .
Necunoscut: Nu ai rezistat nici 5 minute fara sa imi raspunzi, se pare ca eu chiar ti-am lipsit bae.
Marinette: Sau doar Stiam ca daca nu raspund, ma vei sacaii cu alte mesaje dubioase.
Necunoscut: Recunoaste ca ti-am lipsit.
Seen at 6:08
Inghit in sec, ca mai apoi sa imi bag castile in urechi. Mai avem putin pana in aeroport, dar simteam deja plictiseala cum ma cuprinde.
-Marinette!
-Da?*spun Scoțându-mi castile din urechi.
-Tip la tine de 10 minute . Am ajuns in aeroport .*spune blondul.
Imi ridic privirea, uitându-ma pe geam, nici nu mi-am dat seama ca am ajuns asa repede .
Ies din masina, apoi imi scot bagajul din portbagaj .
-Bun, daca aveti nevoie de ceva, ne sunati pe mine sau parintii lui Marinette, Ok?*spune domnul Agreste .
-Desigur .*spunem eu si fiul sau.
- Nu uitati, incercati sa faceti totul perfect, fara presiune, având in vedere ca e prima voastra sedinta foto fara mine sau Nathalie, si prima sedinta foto in strainatate a lui Marinette.
- Ne descurcam, nu e mare lucru .*spune Adrien.
- Nu e mare lucru, singuri in Milano.*il îngâna tatal lui.
Ajung sa rad zgomotos, pana o aud pe Nathalie cum tușește forțat .
-Bun, noi plecam, avionul ajunge in 20 de minute.*spun repede.
-Plecati fara sa imi dati o îmbrățișare ?*spune domnul Agreste .
Zambesc usor, apoi imi cuprind nasul intr-o îmbrățișare puternica .
-Ne vedem intr-o saptamana . *spune si intra in masina .
-O saptamana ? Adrien, mi-ai zis 4 zile!*bufnesc eu .
- Si eu Stiam doar de 4 zile Marinette. Totusi, nu nega ca nu iti place compania mea, asa ca, care e problema ?
-Te urasc .*spun dându-mi ochii peste cap.
-Si eu te iubesc .
Nu spun nimic, doar zambesc in coltul gurii incercand sa il ignor, fara a reusii.
- Te vad cum Zâmbești! Si Incearca sa te grabesti daca nu vrei sa pierdem avionul !*se rasteste el .
-Dar am obosit !
-Aolo Dupain!*spune si imi apuca mana, trăgându-ma dupa el .
In mai putin de 2 minute ajungem in avion, așezându-ne la locurile noastre .
Buun acesta este capitolul .
Ce credeti? Cum va decurce călătoria ?
Se vor apropia Marinette si Adrien? Sau se vor certa mai rau ?
Vreau parerea voastra, voi posta cand voi avea mai mult de 3 comentarii de la voi.
Vreau sa va spun ca timpul nu imi mai permite sa postez capitole zilnice , asa ca va aparea un capitol odata la 4 zile .
Asa veti avea si voi timp sa citiți, sa comentați si sa le Spuneti prietenilor vostrii pasionați de Miraculos despre aceasta carte .
Eu m-am dus, ne citim data viitoare
CITEȘTI
Disperat de ea
FanfictionBlondul cu ochii verzi , care arata chiar foarte bine , spre nefericirea mea , imi pune piedica ca in fiecare dimineata . Rade impreuna cu verisoara lui, Chloe . Imi dau ochii peste cap si trec nepăsătoare . Un zambet imi răsare pe fata cand o vad...