Disperat de ea

Capitolul 25

Adrien Povestește

Acesta se ridica in capul oaselor, insa cand isi deschide ochii, albastrul dispare, apărând un rosu sângeriu.

Se apleacă peste mine, stiu ce vrea.

Ii apuc capul grijuliu, fixandu-l in dreptul gâtului meu.

Acesta, numaidecât si-a înfipt colii in el, sugand putin cate putin din sangele ce imi aparține.

Cand termina, se uita la mine derutata. Cel mai probabil nu intelege ce se intampla.

Ii sterg sangele ramas la coltul gurii, aceasta se uita cu ochii inlacrimati, ochi ce au revenit la normal .

- Iti datorez niște explicații cred..*spun eu .

Acesta înclina din cap, inca fiind derutata .

- Uite, ceea ce se intampla chiar e real, greu de crezut stiu. Nici eu nu stiu de cand m-am nascut de aceasta latura a mea, cam de 6 ani am aflat . De fapt nu sunt fiul natural al lui Gabriel si Emilie, m-am nascut in familia Hio, o familie de vampiri pursânge, insa parintii mei au fost nevoiți sa ma aduca in Franța alaturi de fiica familiei Kuran, cea mai veche si autentica familie de vampiri. Acea fiica, esti tu . Tatal tau, Haruka Kuran are un frate care ne cauta de foarte mult timp, pentru a ne omorî, căpătându-ne puterile.

-Rido Kuran.*spune ea .

- Da. Ei bine, parintii tai sunt chiar Haruka si Jiuri Kuran. Familia Dupain este o familie de vânători de secole, insa au fost de acord sa te creasca pentru pacea raselor noastre .

Acesta analizează atent tot ce ii zic, chiar este foarte complicat.

- Iar, Kaname si Yuki sunt Fratii mei, biologici?*reuseste sa spuna.

-Chiar asa .

- Iar tu, tatal tau este?

- Rido, Rido si Shizuka sunt parintii mei .*ii explic grijuliu.

Ii apuc mana intr-a mea, simteam cum tremura . Totul este nou si neclar pentru ea .

- Si, de ce ai facut asta?*spune ea printre suspine.

- Vine dupa tine.

Plangea, plangea iar din vina mea.

Marinette Povesteste

Totul este nou, ciudat si de necrezut . Totul a venit deodata fara vreo explicație, fara ca cineva sa ma intrebe daca imi doresc asa ceva.

Lacrimi amare imi curgeau șiroaie pe obraji, nici eu nu Stiam de ce . Pur si simplu simteam ca asta trebuie sa fac, dupa ce am fost in stare sa fac ceva asa crud.

Tot ceea ce facea Adrien, era sa încerce sa ma calmeze, imi ștergea lacrimile si ma tinea strans in brate, insa fara efect.

El este cel care, a readus aceasta latura a mea la viata, latura pe care nu voiam sa o mai cunosc vreodata.

Odata cu 'trezirea' mea, in minte mi-au aparut toate amintirile dinaintea transformării mele in om, toate amintirile cu Adevărații mei parinti .

Nu am locuit mereu in Franța cum am crezut, am locuit in Japonia, intr-un conac imens alaturi de fratele si sora mea mai mica . Parintii nostrii au murit cand am fost mica, eu fiind imediat trimisa in Franța, insa nu inainte ca eu si sora mea sa suferim acea transformare umană.

Motivul? Nici eu nu il Stiu, probabil a incercat sa ne apere de ceva sau cineva.

- Am nevoie la baie.*spun si ma ridic din pat.

Intru in baie, închizând usa cu cheia.

Nici eu nu Stiu de unde, Tikki iese si se uita la mine .

-Esti Ok ?*sopteste micuta creatura.

- Stiai de toate astea?

- Am avut o mica bănuiala.*spune ea .

-Cum asa ?

- Exista o profeție, de mii de ani .

-Ce inseamna asta ?

- Tu esti acea buburuza speciala, cu doua laturi. Una întunecată, si una mai luminata decat iti poti închipuii. Insa, te paste un pericol imens.*imi explica ea .

-Cum Adica?

-Nu eu sunt cea care trebuie sa iti dea explicații, posibilul tau suflet pereche te asteapta de partea cealalta a ușii, distrus de ceea ce a trebuit sa faca. *zice ea facandu-mi cu ochiul .

Se ascunde repede, eu trag putin aer in piept si ies din toaleta.

Cum credeam, era rezemat de perete, stand in fund, așteptând sa ies .

Cand imi observa prezenta se ridica repede, incercand sa schițeze un zambet fals .

Stiu ca e distrus, mai distrus decat sunt eu . Am facut ce mi-a spus inima, iar inima mi-a spus sa il imbratisez călduros, incercand sa ii iau durerea.

Ma strângea in brate, parca nevrând sa imi dea drumul, parca cerând mai mult.

-Presupun ca vrei sa imi pui niste intrebari..*sopteste el.

- Nu acum, Maine.

Adrien Povestește

Dintr-o data, imi apuca fata in palmele ei firave si ma analizează. Nu mai avea nicio lacrima in ochi, parea mai puternica decat inainte.

- Totul o sa fie bine.*spune ea .

In secunda următoare, ii simt buzele catifelate peste ale mele, ceea ce, Surprinzator ma linisteste, chiar ma facea sa cred ca totul o sa fie bine.

Gurile noastre faceau mișcări lente, luptau pentru Supremație.

Imi musca buza inferioara, simțindu-i caninii crescuți cum intra usor in ea, țâșnind sange, insa nu a fost asa surprinsă, pentru a nu face risipa a inceput sa o suga usor, ca mai apoi sa isi introducă limba in gura mea .

Isi plimba mainile catifelate cand pe spatele meu, cand in parul meu .

Imi da jos vesta, ca mai apoi sa imi desfacă nasturii de la camasa .

Ma împinse in pat, fata asta stie ce isi doreste .

Se uita la mine cu ochii mici, pana cand o trag de talie spre mine, asezand-o in poala mea .

Ii aplic cateva săruturi umede pe gat, in timp ce ea se juca cu mainile pe pieptul meu .

Eram in culmea fericirii, pana cand, deodata becul este aprins, in încăpere apărând Yuki si Kaname.

- Întrerupem ?*spune Yuki razand .

- Chiar deloc.*ii raspunde Marinette ridicându-se din poala mea .

Kaname isi stăpânea rasul, in schimb Yuki radea copios, umplând încăperea cu glasul ei.

- Si, ce va aduce aici?*spun repede .

- Sti bine ce . Ai facut-o?*imi raspunde Kaname.

- Ia zi, ti se pare ca a facut-o, frate?*spune Marinette arătându-i caninii.

- Voiam doar sa fiu sigur, s-a simtit de la o posta mirosul vostru de sange pur.* ii face Kaname cu ochiul.

Va urma

Buuun acesta este capitolul, destul de anost dar hei! Sunt mandra de el, si de Adrien ca incepe sa vada cat tine defapt la bluenetta lui.

Vreau pareri serios, m-am chinuit mult sa imi vina aceste idei.

Eu m-am dus , ne citim data viitoare!