Disperat de ea

Capitolul 20

-Va rugam sa va puneti centurile, avionul va decola in cateva minute !*se aude stiuardeza .

Ne punem Amandoi centurile, așteptând sa decolam.

Se lăsase o liniste mortala, niciunul nu mai scotea un cuvant .

-Si, Luka stie ca ai plecat?*sparge el gheata .

-Nu. Lila stie ?*i-o intorc eu .

-De ce ar trebuii sa stie ? Nu mai e iubita mea .*ridica el din umeri .

-Stim Amandoi ca va veti impaca cat de curând .

-Mda, si eu Stiu .*spune el .

-Pai? Daca stii asta, de ce te tot desparti de ea ?

- Pentru ca nu o mai suport . Dar decat sa fiu singur, mai bine cu ea .*ridica el din umeri .

-Si chiar credeam ca te-ai schimbat .

-Geloasa ?*ranjeste el .

-Nici pe departe .

-Imi arati contrariul . *zambeste el la mine.

-Serios? Nu prea cred .

- Te deranjeaza adevarul ?*intreaba el sec.

-Iar nu ai ghicit, parca erai mai priceput inainte Agreste.*il tachinez eu.

-Mi-am pierdut din talente.

- Observ . Stiam ca masculii din Familia Agreste sunt mai feroce . M-am inselat .*spun repede .

- Daca nu eram in avion, năvăleam pe tine !*spune in soapta .

-In ce sens?

-In toate . *spune si imi intoarce spatele .

Imi dau ochii peste cap, apoi imi scot o carte,incepand sa citesc.

"

Il saruta cu toata setea chinuitoare pe care i-o provoacă apropierea de el, il săruta in toate felurile in care isi dorea chiar ea sa fie sărutată, simțindu-se copleșită de o bucurie inexplicabila cand si el incepu sa ii raspunda la sărutări, mișcându-si gura cu o uluitoare tandrețe, deschizând-o pătimaș peste a ei, pana cand isi împletira respiratiile intr-o unica suflare si respirau unul prin celalalt. "

-Ce citesti?*spune blondul parca flamand de putina atentie .

-Stii, o carte ? Ai auzit de asa ceva?*ii raspund eu.

Acesta isi da ochii peste cap, scoțând din ghiozdan aceeasi carte .

-Ma gandeam sa ti-o fac cadou, dar vad ca si tu citesti acelasi gen de carti .*raspunde el zâmbind .

- A serios? Tu? Făcând un cadou altcuiva inafara de tine?*incep eu sa rad.

-Cand eram mici mereu iti faceam cadouri.*spune simplu.

- Ca atunci cand ti-ai dat economiile pe bratara asta ?*spun si imi arat încheietura, pe ea fiind o bratara de aur cu un A pe ea .

- Da, pentru un puști de 10 ani, chiar am economisit foarte mult pentru cadoul asta . Ma bucur ca inca o ai .Chiar speram sa te cuceresc asa.

- Dar eu aveam ochi doar pentru Martinel.*spun Referindu-ma la Ursulețul meu.

- Chiar nu înțelegeam de ce erai asa obsedata de el. Era doar un urs.*

- Era primul cadou pe care mi-l facusei , primul lucru de-al tau la care ai fost in stare sa renunti pentru altcineva. De mic erai egoist .*spun razand .