Disperat de ea

Volumul II- Capitolul 2

Imi intorc capul mirata, nimic. In schimb, se aude un foșnet din tufis, analizez subtil situatia, insa nimic.

Ma ridic nedumerită de pe banca, direcția fiind acel tufis. Imi strecor mainile acolo, găsind o pisica neagra blocată intre crengi.

Cand a simtit mana mea, a inceput sa toarca. O eliberez de acolo, ca mai apoi sa o iau in brațele mele.

Adrien Povestește

Tocmai am avut o cearta apriga cu tata, in acești doi ani s-a schimbat mult, nu mai este ca inainte. Daca acum doi ani puteam sa port o discutie cu el, chiar si cu greu, acum nici Macar atat. Tot ceea ce face este sa ma ignore, sau in cazul bun sa se certe cu mine din fel de fel de motive.

Parțial a aflat de unul dintre secretele mele, intr-un moment de furie am luat decizia de a ma alătura lui, atunci cand Marinette m-a părăsit, totul parea imposibil pentru mine, nu imi gaseam puterea de a continua, astfel ajungand asistentul lui Hawk Moth.

Motan Noir nu mai este ce era odinioară, asemenea si Adrien.

De cand bluenetta a plecat subit, fara ca Macar sa imi spuna adio fata in fata, lăsându-ma cu o simpla scrisoare care doar mi-a trezir o furie puternica fata de ea, nu am reusit sa ma căiesc. Am facut doar rele, am o lista lunga de crime ca Chat Blanc, inclusiv primarul.

Nu sunt mandru de ceea ce am ajuns, sunt chiar foarte dezamagit. Nici eu nu Stiam ca sunt in stare sa fac asemenea lucruri crude, insa am acceptat asta doar cu condiția de a o găsii pe ea, asta mi-a fost promis, insa in 2 ani nu am absolut niciun indiciu plauzibil.

Stiu ca se afla in Japonia, stiu cat de cunoscuta este acolo, insa imi e imposibil sa ajung la ea, poate pleca in orice moment.

Intr-un moment de judecată, iau decizia rapida de a ma transforma, astfel descarcandu-mi nervii pe tot ceea ce imi aparea in cale.

Oameni, animale, obiecte, nu conta. Am distrus tot ce aparuse in calea mea. Obosit ma opresc in varful Turnului Eiffel, analizand cu ardoare in ce coșmar am transformat Parisul.

Dintr-un oras linistit, verde, in care ai venii cu drag, din capitala iubirii, a ajuns un oras plin de vagabonzi, murdar, întunecat in care ai sansa de a fi tâlhărit la fiecare pas, capitala raului.

Dintr-o data simt prezenta cuiva familiar, imi părăsesc gândurile, observând-o pe ea . Imbracata in veșnicul costum rosu cu buline negre, având parul bluenett putin mai lung, insa prins in aceleasi codite, ma privea de sus, având o privire ca de gheata, probabil fiind speriata de ceea ce am ajuns.

Oftez dezamagit ca si-a facut apariția, nu vreau sa o rănesc, nu pe ea, e una din singurele persoane pe care nu vreau sa o rănesc, alaturi de fata care a fugit fara nicio explicatie.

" Acum ca a aparut, distruge-o!" il aud pe Hawk Moth cum spune.

Ii arunc cateva cuvinte usturătoare pe care nu as fi vrut sa le spun in vecii vecilor, insa el ma controleaza.

Trebuie sa o atac, insa nu pot. Nu ma lasa inima.

Aleg sa fug de acolo, inainte sa o rănesc.

In saltul meu grăbit, observ pe o banca din parc o prezenta, o victima colaterală destul de buna. Sunt foarte însetat, nu am mai baut sange de 2 zile.

Ma apropii furiș de ea, insa ii simt parfumul . Flori de trandafir.

Parul bluenett ii statea lejer intins pe spate, fiind la jumătatea spatelui ei.

Avea picioarele subțiri, talia ca de viespe. Pot sa jur ca este ea.

-Marinette?*imi iese involuntar acest nume pe gura.

" Prostule! Nu are cum sa fie ea, a plecat, acum te dai de gol? Josnic"imi spun in minte.

Observ ca mi-a simtit prezenta, se uita nedumerit împrejur.

Părăsesc tip-til ascunzătoarea, mergand direct acasa.

Toata noaptea nu am putut decat sa ma gandesc la printesa mea, daca m-am inselat, si chiar era ea? Trebuia sa merg sa ii vorbesc, sau Macar sa ma asigur ca ma insel.

Daca mi-am pierdut unica sansa de a o recăpăta?

Ma trântesc nervos in pat, ca mai apoi sa scot de sub perna bucata de hartie rozalie, pe care se afla un scris grăbit, dar frumos.

"-Ne vom regăsi." recitesc cu voce tare printre rânduri.

Nu ma asteptam ca plecarea ei sa ma afecteze intr-un asemenea hal, insa a facut-o.

De ce? Pentru ca a plecat fix cand mi-am dat seama ce sentimente puternice aveam pentru ea .

Imi inchid ochii, luând decizia de a imi alunga aceste gânduri o perioada. Sigur mi s-a parut, acum e cel mai probabil in Japonia si se răsfață ca o adevarata fugară.

Suntem impreuna, ii aplic săruturi umede in zona umerilor, coborând usor. Ii înlătur rochia care ma incomoda, ea lăsând la vedere un corp perfect. Abdomenul bine lucrat, un bust generos, maini firave si catifelate, picioare lungi si subțiri. E fata perfecta.

Cand observa ca nu jucam corect, ea era pe jumatate dezbracata, in timp ce eu eram in totalitate imbracat, isi aseaza mainile de-a lungul umerilor mei, lăsând sa cada pe podea veșnica(,) camasa alba pe care o purtam.

Imi aplica cateva săruturi pe gat, apoi imi desface cureaua jeanșilor.

Ranjeste cand imi observa expresia faciala, apoi ma saruta in coltul gurii.

O ridic pe sus, apoi o pun grijuliu in pat, aceasta continuând sa zâmbească.

Isi da parul bluenett pe spate, facandu-mi loc in scobitura gâtului ei.

- Adrien... *sopeteste ea.

- Adrien...*spune ea mai tare.

-ADRIEN!

Tresar, imi deschid ochii si observ pereții camerei mele, iar langa mine, nimeni. Inca un simplu vis.

Ma ridic greoi din pat, ca mai apoi sa trag draperiile pentru a oprii soarele din a intra in camera.

-Neata puștiu!*zice Plagg razand .

-Ce ti se pare amuzant?*spun dându-mi ochii peste cap.

- Puștiu' , pot sa jur ca iar ai fantezii cu bluenetta. Tu stii cum gemeai? In numele sfântului Xarax zeul miraculosilor, esti obsedat!*zice el serios.

- Nu cred.*spun apoi il ignor.

Imi strecor mana prin par, apoi ma uit la ceas, 12:35.

In 25 de minute trebuie sa ajung la agenție pentru o sedinta foto.

Imi iau pe mine o pereche de jeanși si un tricou, apoi ies val vârtej din casa, intrand in masina.

Pornesc motorul, apoi incep sa conduc spre destinație.

Va urma

Boooom capitolul 2 ce parere aveeeeti?