Disperat de ea

Capitolul 18

Ajungem in locul nostru secret, el așezându-se imediat langa mine in leagăn .

-Deci ? Ce voiai sa ma intrebi?*spune blondul.

- E ceva legat de vacanta de vara . S-a intamplat ceva in primele zile, ce e posibil sa fi uitat?*spun eu repede .

- Ă, la ce te referi?*spune el .

-O ieșire la plaja, poate ?

- Ti-ai amintit ?*ramane el surprins.

- Dar cum am uitat?

- Pai, dupa acea întâlnire de pe plaja, ai cam aflat ca m-am impacat cu Lila, si nu ai reactionat tocmai ok, ai fugit de pe plaja, masina era sa dea peste tine, insa am fost acolo si te-am salvat, dar te-ai lovit putin la cap, astfel tu uitând tot ceea ce S-a intamplat in zilele acelea. Ma mira faptul ca ti-ai amintit, doctorii au spus ca acea zi a fost ștearsa definitiv . *imi explica blondul.

- Aveam si de ce sa reactionez asa.

-Cum ti-ai amintit?*schimba el subiectul.

-Cand ti-ai lipit mana de coapsa mea .*spun simplu.

Acesta incepe sa zâmbească, apoi spune:

-Pun pariu ca, iubitul tau Luka nu are un asa efect asupra ta .

-Mhm.*inghit eu in sec.

-Daca asta ai avut sa imi spui, eu plec . Ne vedem in clasa.*spune si se ridica din leagăn .

De ce am aflat abia acum ? De ce nu mi-a spus chiar el ?

-Hei iubito!*apare Luka de nicaieri.

-Mmbuna.*spun si ii simt buzele cum le acaparează pe ale mele.

- Tot nu mi-ai spus, pe unde ai umblat ieri?

-Ai venit aici sa ma iei la intrebari?*bufnesc eu .

-Nu am voie sa fiu curios?

-Curioșii mor repede.*ii raspund eu in sictir.

- Daca Stiam ca nu ai chef de mine, nu mai veneam.*spune el ridicându-se.

Ii apuc mana, ca mai apoi sa ii spun:

-Scuze, sunt cam stresată.

-Observ. Ce s-a intamplat ?*spune si se aseaza la loc.

Ii explic ceea ce tocmai mi-am amintit si ceea ce tocmai mi-a spus Adrien, acesta inca analizând ceea ce i-am spus.

Ma bucur ca pe langa iubit, imi e si prieten bun. Pot vorbii cu el absolut orice, chiar legat si de el.

-Si? Ceea ce ti-a spus, ti-a adus niste semne de intrebare nu? Cum ar fii, daca mai simti ceva pentru el, daca el simte, daca a simtit vreodata ?*raspunde in cele din urma .

-Ma bucur ca ma cunosti asa bine .

- Asculta ce iti spune inima, Stiu ca asta nu e in favoarea mea, dar vreau sa fii fericita Mari. *spune el zâmbind.

Il apuc intr-o îmbrățișare, fiind întreruptă de vocea lui.

-Tot nu mi-ai spus, pe unde ai umblat ?

- Stii ca ieri s-a intamplat ceva ciudat, acel răufăcător cu săgețile ..*incepe eu.

-Da, continua.

-Am fost si eu rănită, de aici si rănile. Nu Stiu cum, am lesinat si Adrien m-a gasit, ducându-ma la el acasa pentru a ma îngrijiri.*continui usor .

Acesta înclina din cap, apoi ma bate pe umăr .

Ne ridicam Amandoi de pe leagan, intrand in liceu.