Obsesie [pauză]

10 - Schimbări

─ Frângemi-o, Draco, nu-mi pasă. Măcar voi știi că la tine am ținut. Nu voi suferi degeaba.

Îmi zâmbește, iar apoi îi simt din nou buzele peste ale mele. Sărutul lui Colin niciodată nu a însemnat atât de mult pentru mine. Niciodată nu mi-a stârnit atâția fluturi în stomac. Mă întinde pe pat, punându-se pe mine. Când realizez că începe să desfacă nasturii cămășii mele, mă desprind din sărut și îi prind mâinile.

─ Scu-

─ Draco, dacă acum nu m-aș fi retras, ai fi continuat? spun enervându-mă.

─ Poate.

─ De abia ce am avut primul sărut și deja mă vrei în patul tău? De fapt... nu-mi vine să cred, Draco.

Se uită în ochii mei, nesputând nimic. Și nici nu trebuie. Privirea pe care mi-o aruncă lasă de dorit.

─ Nu pot să cred c-am căzut în plasa ta... continui, în timp ce simt din nou cum ochii mi se înlăcrimează. Și mi-a păsat de tine!! Te-am pus pe tine înaintea mea, numai ca acum să realizez că tot ce vrei tu, e să ai o aventură cu mine și nimic mai mult.

Încerc să-l dau jos de pe mine, dar nu reușesc. E prea puternic. Îi dau cu pumnii în piept, sperând că mă va lăsa în pace, dar, în schimb, îmi prinde mâinile la nivelul capului, enervat.

─ Eve, încetează. Scoate-ți toate fanteziile astea din cap! Nu te vreau doar pentru o noapte, te vreau pentru totdeauna. Și nu numai în felul ăla. Te vreau lângă mine, Eve.

Înghit în gol și mă opresc din a mă mai zbate. Nu știu dacă ar trebui să-l cred. Dacă acum câteva clipe nu mă opream, mai mult ca sigur nici el nu ar fi făcut-o, iar pentru asta sunt foarte supărată. Îmi încheie nasturii la loc, iar apoi se uită din nou la mine, de data asta mai calm.

─ Te simți mai bine acum? întreabă.

─ Draco, nu-i de asta. Nu-i că nu-s pregătită. Vreau să zic că... o iei prea repede.

Pufnește.

─ Putem continua dacă îmi țin mâinile acasă? întreabă lipindu-se de mine.

Mă încrunt.

─ Văd că te cam duce capul la prostii, spune zâmbind pervers. Eu mă refeream doar la asta...

Se apropie de mine și mă sărută. Îmi pun mâinile după gâtul lui, trăgându-l mai aproape și uitând complet de faptul că am întârziat la ore. Când vede că nu am nici o intenție de a deschide gura, mă mușcă de buza de jos, puțin cam tare.

─ Auu! spun eu.

─ Vezi dacă nu faci ce trebuie?

Iau aer adânc în piept, iar el profită, strecurându-și limba în gura mea. Nu-mi vine să cred ce fac. La câteva camere depărtare e Colin, iar eu stau aici cu Draco, el aflându-se peste mine. Nu trebuie să-mi pese de el, nu mai suntem împreună și nu vom mai fi vreodată. Mă gândesc la câte mi-a făcut, câte a trebuit să îndur pentru el, iar așa, nerealizând, mă retrag din sărut. Mă uit în gol, iar Draco își ridică o sprânceană.

─ Ești bine? întreabă și îmi întorc la loc capul spre el.

─ Mhm.

Mă întind să-l sărut, dar se dă în spate.

─ Eve, ce e? spune enervându-se.

Oftez.

─ Nimic, de ce crezi că ar fi ceva? răspund repede, destul de agitată.

Nu vreau să știe că atunci când el mă sărută, eu mă gândesc la Colin. La băiatul care m-a lovit, care mi-a distrus viața și de asemenea, care încă nu mă lasă în pace. Mă uit în ochii lui și constat cât de nervos e. Și e și normal. Îl mint, iar mai mult ca sigur, realizează.

─ Ce s-a întâmplat?

─ Mă gândeam la... tine, mint eu.

─ La mine? Eve, de ce mă minți?

Oftez.

─ Nu te mint, răspund apăsat, sperând că va încheia subiectul aici.

─ Ba da, o faci!

─ Am întârziat la ore, anunț eu.

─ Orice numai ca să scapi.

Se ridică și el din pat, rămas cu părul ciufulit și cămașa șifonată. La fel arătând și eu de altfel, dar... realizăm asta doar când ajungem în clasă și pornesc șușotelile, toată lumea uitându-se la noi. Mă uit repede la Draco și constat cum arată.

─ Draco!! îi fac semn spre cravata lui care e desfăcută.

Îmi netezesc fusta cu mâinile și mă așez stânjenită în bancă. După câteva clipe îl văd pe Colin intrând. Când mă vede, fața i se face roșie de furie, dar se controlează și se așază în capătul opus al sălii de clasă.

După oră îl văd îndreptându-se spre mine, ceea ce mă face să mă sperii puțin, neștiind ce are în cap.

─ Evelyn, putem vorbi? întreabă mai calm decât mă așteptam să fie.

─ Despre?

─ În cameră dacă se poate. Nu mai am voie să mă apropii de tine și aici ne poate vedea oricine.

─ Nu merg nicăieri cu tine. Mai ales în cameră.

Pufnește.

─ Vreau să știu un lucru, începe el. De ce naiba stai în camera lui Malfoy pe când ți-am zis să-ți văd bagajele în camera noastră?!

Nu-mi vine să cred ce spune. După câte mi-a făcut, după câte s-au întâmplat, încă mai are tupeul de a spune asta. Mă uit peste umărul lui sperând că îl văd pe Draco, să vină să mă salveze din situația asta dificilă, dar el stă de vorbă cu niște băieți, nebăgându-ne în seamă.

─ Eve, diseară bagajele tale sunt în camera noastră și lași deoparte toate porcăriile pe care le ai în cap, spune autoritar Colin.

─ Și de ce aș face asta, mă rog? Nu mai suntem un cuplu.

Mă prinde de gulerul cămășii și se uită în ochii mei. Oricât aș vrea să spun ceva, nu pot. Nu pot din cauză că sunt speriată de ce îmi poate face.

─ Ne-am înțeles, da? spune afișându-și zâmbetul fals.

Dau din cap în semn negativ și mă întreb dacă nimeni nu vede ceea ce se petrece.

─ Ba da, ne-am înțeles. Pentru că nu vrei să știi ce se va întâmpla dacă nu.

Îmi dă drumul, iar eu îmi duc mâna la gât, la locul unde m-a strâns cămașa.

─ Ți-am spus că va ieși urât dacă nu mă asculți. N-ai citit biletul? spune privindu-mă suspicios.

─ Ba da, dar nu mai am de gând să fac ce-mi spui. Și bineînțeles că nici nu am de gând să plec din camera aia. Cel puțin până a mea se reface, răspund eu, la care Colin se încruntă. Era să iau foc și nici nu ți-a păsat!! Nici măcar n-ai venit la infirmerie!!

─ De unde să știu că erai în cameră??!! spune tare, astfel toată clasa auzind.

─ Poftim?