Obsesie [pauză]

Capitolul 5

Nu gândesc ceea ce fac în momentul de față, iar așa mă trezesc în fața camerei lui.

Ridic mana și sunt gata să bat, dar ceva mă oprește. Nu pot.

"Dacă îl enervez? Dacă e ocupat? Dacă nu are chef de mine? Dacă... Stop!! Evelyn, stop!!"

Îmi scutur capul pentru a înlătura gândurile și mă întorc pe călcâie atunci când simt că imediat voi izbucni din nou în plâns. Nu apuc să fac nici trei pași că vocea lui Draco mă oprește.

─ Evelyn? Ce e?

Stau cu spatele la el și nu spun nimic. Ce a fost în capul meu când am venit aici?! Simt cum se apropie de mine, iar în doar câteva secunde ajungem față în față, dar nu-l pot privi în ochi. Va vedea că am plâns.

─ De ce ai plâns? întreabă și reușesc să mă uit în ochii lui.

─ Ți se pare.

─ Mi se pare? Oare tot mi se pare că ai obrazul roșu? Eve, Torres a dat din nou în tine? spune enervându-se.

─ N-Nu.

Privirea mea ajunge undeva pe jos, nu-l mai pot privi în ochi. Nu când îl mint. Îmi ridică bărbia, dar mă uit în altă parte. Când vede că nu are nici o șansă să spun ce am pățit, mă trage de mână până în dormitorul lui.

─ C-Ce faci? întreb puțin speriată.

─ Nu aici voiai să vii? Ce te-a oprit?

Când vede că din nou îi evit privirea, mă lipește calm de perete, astfel începând să respirăm același aer.

─ Spune, Evelyn. Te ascult.

─ C-Cum să-ți zic dacă ești așa aproape de mine?

─ Numai așa te pot face să te uiți în ochii mei. Așa că răspunde-mi. Torres te-a lovit? Din nou?

─ Draco, încetează, spun încet.

─ Spune-mi adevărul!!

─ Da, Colin a dat în mine. Pentru că probabil m-a văzut dormind în brațele tale, nu mai zic că ne-a văzut și atât de apropiați atunci!! Draco, îmi aduci probleme!! Stai departe de mine...

Inima mea e împotriva la ce spun, dar nu-mi pasă. Trebuie să fac ce-mi spune creierul.

─ Atunci, Evelyn... de ce ai venit la ușa mea? întreabă uitându-se la buzele mele.

─ P-Pentru că... mă chinui eu să-mi găsesc cuvintele, dar degeaba.

─ Așa...

─ Pentru că...

─ Pentru că... continuă el, așteptând să o fac și eu.

─ Nu știu!! Draco, habar n-am!! Oricât aș vrea să stau departe de tine, nu pot! Ce mi-ai făcut?! spun în timp ce lacrimile nu încetează să apară.

─ Exact ce mi-ai făcut și tu mie. Doar că... aștept să-ți primești și tu răspunsul. Singură.

Se îndepărtează de mine, dar nu întrerupe contactul vizual. Habar n-am ce se întâmplă cu mine, dar se întâmplă numai când e el prin preajmă. Acei fluturi în stomac, creierul meu care nu mai gândește limpede... Totul se petrece doar când sunt lângă el. Fără să-mi dau seama mai multe lacrimi se adună în ochii mei, iar în secunda următoare sunt în brațele lui Draco. Din nou.

─ Cu ce am greșit ca să trăiesc asta? De ce trebuie să-l am pe Colin pe cap?! spun plângând, dar el nu răspunde. V-Vreau să mor...

─ Evelyn, gata... liniștește-te.

─ Draco, mă doare! Mă doare când dă în mine. Rău de tot!! El e băiat, iar eu sunt fată. N-am nici o putere ca să mă apăr... spun continuând să-i ud tricoul de lacrimi. D-Draco, mulțumesc că exiști...

Draco Pov

Acel "mulțumesc că exiști" m-a lăsat fără cuvinte. Fata asta suferă mai mult decât mi-am imaginat, iar asta doar din vina lui Torres. Din cauză că nu știe cum să se comportă cu o fată. Cu o prințesă...

Bellatrix mi-a spus în vacanța asta că Evelyn a fost fiica ei adoptivă mai de mult, doar că a trebuit să o plaseze unei alte familii. Slavă cerului că nu-s rude de sânge.

Când văd că nu încetează să plângă, o ridic încet în brațe și o așez pe pat, cu speranța că poate va adormi, dar în zadar. Lacrimile ei mă lovesc ca niște cuțite direct în inimă. Recunosc, mă simt atras de ea și nu doar în modul în care eram înainte.

După câteva minute, respirația ei îi revine la normal, iar când mă uit la ea, doarme. O las cu capul pe pieptul meu și încerc să nu o deranjez.

Evelyn Pov

Cu toate că nu e deloc potrivit ce fac, Draco nu pare să aibă nimic împotrivă, deși ar trebui. Mă comport de parcă aș fi îndrăgostită de el, ce se întâmplă cu mine?

○●○●○●○

Deschid leneșă ochii și realizez că afară aproape se înserează, așa că mă panichez. Sar ca arsă din pat, iar atunci Draco se uită speriat la mine, crezând că am pățit ceva.

─ Evelyn? spune cu o voce groasă.

─ De ce nu m-ai trezit?! Colin o să mă omoare!! Unde-i zic c-am fost?!

Se ridică din pat și se apropie de mine.

─ Calmează-te, nu-ți face nimic. Nu mai stai în cameră cu el, îți amintești? încearcă Draco să mă liniștească, dar în zadar.

─ Draco, tu nu știi cum e Colin! Nu m-aș mira să dau de el când mă duc în cameră!

Oftează și îmi pune mâinile pe umeri.

─ Vrei să vin cu tine? întreabă calm.

─ N-Nu... Ai făcut destule.

─ Torres n-are voie acolo, chiar și dacă e iubitul tău. Dacă intră fără ca tu să vrei, îi poți spune doamnei McGonagall. Dar dacă îți face ceva, vii la mine, Eve.

Dau aprobator din cap, deși știu că de acum Colin nu mă va mai pierde din ochi, ceea ce înseamnă că nu voi mai putea vorbi nici cu Draco.

─ Sigur nu vrei să vin cu tine? mai întreabă o dată, sperând că voi spune că vreau.

─ Nu, mă descurc.

Îi zâmbesc, dar când sunt pe cale să ies din cameră, mă opresc. Mă uit la el și mă întreabă din priviri ce s-a întâmplat, dar singurul lucru pe care îl mai fac înainte de a pleca, e să dau negativ din cap cum că nu e nimic.

Când ajung în cameră, văd un bilet pe pat.

Ar fi bine să te întorci în camera noastră dacă nu vrei să iasă urât.

Colin

Iau bucata de hârtie și o mototolesc, nu am de gând să mai fac ce vrea el. Doar ce se poate întâmpla?