Obsesie [pauză]

Capitolul 9

─ Nu meritai, Draco... În mine a mai dat...

Draco oftează enervat și se uită îngrijorat la mine.

─ Iubire, n-am vrut să dau în tine! îl aud pe Colin apropiindu-se de mine. 

Când vrea să se așeze lângă mine, doamna McGonagall apare pe hol, iar când ne vede pe toți într-un singur loc, se îndreaptă spre noi.

Vreau să-mi pun mâna în locul unde m-a lovit Colin, dar Draco mi-o prinde repede, uitându-se mai îngrijorat la mine, față de cum era. 

─ Nu, Eve, nu pune mâna... spune el. 

Mă uit la el neștiind de ce nu mă lasă, dar în scurt timp apare doamna McGonagall.

─ În numele lui Merlin, de ce sângerează?! se agită doamna, iar când aud ce spune vreau să-mi pun mâna în locul de unde vine durerea, dar Draco nu mă lasă. 

─ Draco, ce spune doamna McGonagall?? Cum adică sângerez?? mă panichez eu. 

─ Liniștește-te, Eve, nu-i nimic grav, spune Draco.

─ Cum nu-i nimic grav?! D-Draco... 

─ Ce s-a întâmplat aici?! mai încearcă o dată doamna McGonagall, sperând că va primi un răspuns.

─ Torres a dat în ea, îl aud pe Draco, făcând semn spre brunetul de lângă ea.

─ Poftim?! se miră doamna McGonagall. În biroul meu. ACUM! Și tu, Evelyn, pune-ți gheață.

─ Dar nu-i vina mea!! se revoltă Colin. Malfoy minte! 

Doamna McGonagall îi aruncă o privire ucigătoare, ceea ce îl face să rămână cu privirea în pământ. Mă uit la ei până ce dau colțul și pot vedea cum Colin s-a uitat urât la Draco, din priviri spunându-i că asta nu s-a terminat aici. Mă uit din nou la blond, în timp ce el îmi tamponează fruntea cu mâneca de la cămașă. 

─ D-Draco... 

─ Shh... Hai să-ți pun gheață.

Ginny și Hermione se îndreaptă spre noi și vor să spună ceva, dar doar dintr-o privire, Draco le face să plece. Mă ridică în brațe, deși nu vreau și se întoarce cu mine în cameră. Mă așază pe pat.

─ Stai aici, mă duc să-ți aduc niște gheață, spune întorcându-se spre ușă, dar se oprește. După... vreau să vorbim, Eve. 

Dau aprobator din cap, iar el părăsește camera. Recunosc, mă doare locul unde m-a lovit, dar nu vreau să par evidentă. Mă ridic de pe pat și mă uit în oglinda de lângă dulap. Fruntea mea are ca un fel de zgârietură, din care curge puțin sânge. Nu e grav, dar tot mă face să mă panichez. Mă îndrept înapoi spre pat și mă așez pe marginea lui. Nu regret ce am făcut. Dacă nu mă băgam între ei doi, în fața lui Draco, nu vreau să știu la ce bătaie aș fi asistat. După câteva minute aud ușa deschizându-se și îl văd pe Draco intrând, dar când mă vede, se încruntă. 

─ Ți-am spus să stai în pat, Evelyn, începe el. Poți ameți. 

Nu bag în seamă ce spune, în schimb doar mă uit la el. Am reacționat din impuls atunci, fără să realizez, fără să vreau. Tot ce fac în preajma lui e așa. După cum am mai spus, nu regret. Nu regert că am încasat eu acel pumn dureros, în loc de Draco.

─ Întinde-te, te rog, continuă Draco. 

Fac exact ce îmi spune, fără a comenta, ceea ce îl face să se uite cu o sprânceană ridicată la mine. 

─ Ești bine? întreabă, iar eu dat afirmativ din cap. Sigur? Pentru că... nu prea pari. 

─ Sunt bine, spun încercând să schițez un mic zâmbet. 

Se așază pe marginea patului și îmi pune gheața pe frunte, ținând-o el. 

─ Pot și eu, Draco. 

Se uită în gol, nebăgând în seamă ce spun. Continuă să-mi țină gheața pe frunte de parcă eu nu aș avea mâini, nu aș putea. 

─ De ce ai făcut asta? întreabă uitându-se din nou la mine. 

─ Ce am făcut? 

─ De ce te-ai pus în fața mea? 

Dau din umeri, deși știu răspunsul. Sau poate doar cred că-l știu. Privirea îi rămâne blocată pe mine, de parcă s-ar uita la un tablou. Presupun că așteaptă să spun ceva, să-l lămuresc, dar cum aș putea face asta dacă nici eu nu înțeleg de ce reacționez așa? Îmi dă câteva fire de păr la o parte de pe față și se uită în continuare la mine. 

─ Ce e? întreb la un moment dat. 

─ De ce, Eve? De ce te-ai pus în fața mea? 

Oftez. 

─ Nu știu, așa mi-a venit. Oricum... nu meritai. După cum am mai spus, în mine a mai dat deci sunt obișnuită. 

─ Evelyn, acum ceva timp plângeai că te doare când dă în tine, iar acum, știind bine că va da mai tare, te-ai lăsa lovită. Vreau să știu de ce. 

Nu spun nimic și simt cum începe să se enerveze din cauză că nu primește un răspund. Nu îi pot da unul atâta timp cât nici eu nu-l știu. 

─ Nu meritai... spun încet. 

─ Eve! ridică vocea. De ce? De ce te-ai pus în fața mea?? 

─ Nu voiam să dea în tine! Nu voiam să te doară, nu voiam să suferi așa cum am suferit eu, chiar dacă ești băiat și poate nu ai fi simțit, dar m-am gândit la tine, idiotule! Am ales să mă doară pe mine, în locul tău! 

─ DE CE?! De ce m-ai pus pe mine înaintea ta? La naiba, Evelyn! spune ridicându-se de pe pat. 

─ N-am vrut să suferi... N-am vrut să te doară, pentru că... m-ar fi durut și pe mine, spun extrem de încet, făcând pauze lungi. 

Se întoarce și mă privește, parcă părându-i rău pentru ceva. 

─ Nu știu ce mi-ai făcut. Ai spus că-mi voi găsi răspunsul, dar nu l-am găsit. Nu știu ce trebuie să fac ca să-l aflu. Nu știu de ce reacționez așa în preajma ta... continui eu, ridicându-mă de pe pat. 

Cu fiecare cuvânt pe care îl rostesc simt cum am un nod de plâns în gât și mă furnică nasul, știind că nu mai am mult și plâng. Pentru că asta sunt eu. Plâng din tot nimicul și mă consum degeaba. 

Mă apropii de Draco, iar când între noi e distanța de un metru, mă opresc. 

─ Aștept momentul în care inima mea va gândi. Pentru că... nu gândește niciodată, iar așa ajung să sufăr, spun eu. M-am îndrăgostit de Colin, am suferit, m-am îndrăgo...

Mă opresc. Am vorbit din inimă. Exact ceea ce urăsc în momentul în care sunt pusă într-o situație dificilă. Dar întrebarea e de ce voiam să spun că m-am îndrăgostit de el? Pentru că, asta e imposibil. Imposibil din toate punctele de vedere. Oftez, iar el se apropie de mine. Mă sărută, lipindu-mă de dulapul din spate. Îmi pun mâinile după gâtul lui și îi răspund la sărut. 

După câteva clipe ne oprim din cauza lipsei de aer. Își razemă fruntea de a mea și zâmbește. 

─ Tocmai ți-ai găsit răspunsul, nu crezi? spune Draco. 

─ Draco, te rog, spune-mi că nu doar-

─ Nu doar tu simți asta, Eve, dar... îți voi frânge inima. 

─ Frângemi-o, Draco, nu-mi pasă. Măcar voi știi că la tine am ținut. Nu voi suferi degeaba.