Obsesie [pauză]

Capitolul 18

Am distrus totul.

Mă uit cu lacrimi în ochi la Draco și îl prind uitându-se la mine. Când facem contact vizual și îmi vede ochii înlăcrimați, își întoarce capul în partea opusă.

─ D-Draco, te rog... spun punându-mi mâna peste a lui.

Și-o retrage repede și simt cum o lacrimă mi se prelinge pe obraz. O șterg și mă uit involuntar la Colin, care, nu se simte deloc vinovat pentru ce s-a întâmplat, ceea ce e din cauza lui. Zâmbește, dar îmi întorc repede capul. După câte mi-a făcut, încă crede că sunt în stare să-l iert? Brusc, îmi vine o idee în minte.

─ Colin, spun tare, asigurându-mă că mă aude toată clasa. Chiar tu ești cel care a dat foc la cameră?

Draco se uită la mine, înțelegând că o fac pentru el. Pentru a nu mai fi supărat pe mine, pentru a pricepe că nu mai țin la Colin.

Brunetul pufnește.

─ De unde ai mai scos-o și pe asta? se apară el.

─ Cum adică de unde? Nu e totul destul de clar?

─ Evelyn, spune prinzându-mă de mână, apropiindu-se de urechea mea. Mai scoate un singur sunet și ai încruncat-o, îmi șoptește el.

Nu mai pot respira și tac ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Nu mai pot să spun nimic din cauza fricii. Draco așteaptă să continui, dar nu o fac. Se ridică nervos și iese din clasă. De ce nu pot face nimic cum trebuie?! Vreau să mă duc după el, dar mâna lui Colin mă oprește. Sunt atât de nervoasă în momentul de față, încât sunt în stare să-l las fără ea, dar nu am de gând să o fac. Nu cel puțin în fața celorlalți.

─ Eve, mai fă un pas... te provoc, spune la urechea mea, ținându-mă strâns de mână.

─ Jones, despre ce vorbești? se trezește și profesorul Snape. Și în numele lui Merlin, unde se crede Malfoy să iasă așa din clasă?

Colin îmi dă drumul și se așază la loc în bancă, făcându-mi semn să o fac și eu, dar, în schimb, rămân în picioare drept protesc. Oricât aș vrea să spun ceva, să-i răspund profesorului Snape, nu pot. Nu pot. Niciodată nu pot.

─ Torres, e adevărat? întreabă profesorul, măsurându-l din priviri de parcă e pe cale să-l elimine. E adevărat ce a spus Jones? Din cauza ta a izbucnit acel incendiu?

Colin îmi aruncă o privire cum că am încurcat-o. Dar deja sunt într-o încurcătură. Cel mai tare mă doare că Draco știe de ce e Colin în stare, dar, totuși, m-a lăsat pe mâinile lui, nepăsându-i de mine. Chiar deloc.

─ Nu, domnule, spune Colin, privindu-mă enervat. Evelyn clar are nevoie de un control.

Mă enervează ceea ce spune, dar nu pot riposta. Stau tăcută în bancă, știind că, dacă aș scoate și cel mai mic sunet, îl va folosi împotriva mea mai târziu. Mă uit spre ușă, sperând că va intra Draco să mă salveze. Dar nu se întâmplă asta.

După ce primim punctele pentru casele noastre, când sunt pe cale să urc scările, simt cum o mână îmi înconjoară talia și mă lipește de pieptul lui. Al lui Colin. Rămân de parcă nu aș avea nici o putere și mă uit în față. Tot corpul îmi tremură și de abia dacă mai pot respira.

─ Evelyn..., începe el, unde ți-e eroul? Oh, corect! L-ai dezamăgit! Cine te va mai salva acum?

Simt cum strânsoarea lui devine din ce în ce mai dureroasă în zona abdomenului, iar, brusc, îmi aduc aminte de toate momentele în care a dat în mine. Cu un mic detaliu... De ce mi-a apărut în minte o imagine din trecut? Din trecutul pe care nu mi-l amintesc. Tresar când îi simt mâna pe coapsa mea. Unde e Draco când am nevoie de el?!