Obsesie [pauză]

Capitolul 6

Doar ce se poate întâmpla? 

Mă așez în pat, dar deodată aud un ciocănit în ușă, iar crezând că e Colin, mă prefac în continuare că dorm, dar îi aud vocea lui Hermione.

─ Eve? Ești acolo? spune ea.

Mă ridic repede din pat și îi deschid ușa.

─ Ești bine? întreabă. Nu am putut veni la infirmerie, îmi pare așa rău!!

─ Nu-ți face griji, sunt bine.

─ Ți-am adus ce am făcut astăzi la ore... spune întinzându-mi niște foi.

─ Mulțumesc.

Se așază pe pat și se uită prin cameră.

─ Ce a spus Colin că de acum nu vei mai sta cu el? întreabă, iar eu iau loc lângă ea.

─ Încă... încă nu vrea asta. Dar nu e după el, nu-l mai las să-mi distrugă viața.

─ Să ți-o distrugă?!

Fac ochii mari, realizând că ea nu știe absolut nimic din ce îmi face Colin, cu atât mai puțin că a ajuns să mă lovească. Stau și mă uit la Hermione, neștiind ce să spun. Ar trebui să zic adevărul, să-i povestesc totul? Iau aer adânc în piept și las cuvintele să iasă. După ce termin de povestit, rămâne cu gura căscată.

─ Nu-mi vine să cred... De ce nu ai spus nimic?? spune enervată.

─ Nu voiam să vă îngrijorez, nici pe tine și nici pe Susan și Ginny.

Se încruntă.

─ Eve, să nu mai faci asta! Spune-ne indiferent de situație, suntem prietenele tale doar. Dar stai așa... nu mai știa nimeni de asta?!

Îmi las privirea în jos, neștiind cum să-i spun. Hermione nu se înțelege deloc cu Draco, așa că cel mai bine ar fi să tac, să nu dezvălui adevărul.

─ Eve?

─ Hm? spun uitându-mă din nou la ea, uitând complet de ce a întrebat.

─ Cine mai știa?

─ Nu contează asta, important e că-

─ Ba contează! Cine știa și eu sau fetele nu?

Oftez. Nu-i pot spune, dar Hermione nu poate să nu obțină ceea ce își dorește, iar așa ajung să-i zic.

─ Draco. Draco mai știa, spun cu un nod în gât.

─ Draco?! Draco Malfoy? De unde până unde chiar el?

Dau din umeri. Măcar continuarea să nu o știe, deși urăsc când îi ascund chestii. După câteva clipe nu mă mai pot abține și îi povestesc totul. Nu știu dacă e bine ce am făcut, dar nu vreau să existe secrete între noi.

─ Chiar... nu știu ce să zic. Frumos din partea lui, răspunde indiferentă, iar apoi se ridică de pe pat. Eve, eu trebuie să plec, imediat se dă stingerea. Dacă mai îndrăznește Colin să se atingă de tine, spune-ne numaidecât!!

Încuviințez din cap și îi fac cu mâna. După ce părăsește camera mă trântesc pe spate, în pat. Gândul îmi zboară numai la Draco și nu mi-l pot lua de la el. Urăsc că de întâmplarea de la copac a devenit personajul principal din capul meu.

Reușesc într-un final să cad pradă viselor, dar nu reușesc să dorm prea mult din cauză că simt miros de fum. Mă ridic în capul oaselor și deschid leneșă ochii. Când văd ce e în fața mea, chiar aproape de ușă, îngheț de frică. O flacără uriașă începe să se înmulțească, apropiindu-se de pat. Mă ridic repede și îmi caut bagheta, dar în zadar. Nu știu vraja care poate invoca apă, sunt complet neajutorată.

─ Ajutor!! țip eu. Ajutor!!

Încep să tușesc și să amețesc din cauză că rămân fără oxigen. Deodată aud de pe hol mai multe voci, iar în doar câteva secunde ușa se trântește de perete și o văd pe doamna McGonagall, în spatele ei mai fiind câțiva profesori. Cad pe jos, nereușind să ajung la ușă și încep să tușesc mai tare.

─ Cineva s-o ajute să iasă!! aud o voce necunoscută.

Simt cum sunt purtată în brațe, dar nu am nici o putere să deschid ochii pentru a vedea de cine e, iar în doar câteva clipe mă desprind de realitate.

Draco Pov

Ies pe hol din cauză că nu pot dormi din cauza gălăgiei. Văd o mulțime de elevi alarmându-se, dar când sunt pe cale să-i iau la rost că unii oameni încearcă să doarmă la ora asta, aud cum că Evelyn a leșinat.

Mă îndrept repede spre grupul care s-a format, iar în mijlocul lui stă întinsă pe jos ea, cu Cedric care încearcă să o trezească.

─ Dați-vă la o parte!! spun împingându-i pe ceilalți pentru a ajunge la Evelyn. Nu sunteți buni de nimic!

Mă așez lângă ea și o zgudui puțin.

─ Eve, deschide ochii... încep eu. Ce naiba s-a întâmplat? îi întreb pe cei din jur. Și de ce stăteați ca momâile?! Nu vedeați că nu mai are aer?!

Nu mai aștept și îmi lipesc buzele de ale ei, făcându-i respirație artificială. După câteva secunde începe să tușească, iar încet, încet, își revine. Se întinde înapoi pe spate și își deschide chinuitor de lent ochii.

─ Dr-

Fără să mai gândesc, mă aplec la loc peste ea și o sărut. De abia dacă a reușit să-și deschidă ochii, așa că nu mă aștept să-mi răspundă. Încerc să-mi țin cât mai mult buzele peste ale ei, nepăsânu-mi că ne vede toată lumea.

Mă îndepărtez încet de ea și văd cum își deschide ochii, uitându-se direct la mine. În numai câteva secunde pleoapele i se închid din nou.

─ Eve, nu!!

În doar câteva minute ajunge doamna Pomfrey și o duce în aripa spitalului. Când sunt pe cale să intru la ea, dau de Torres.

─ Cum e Evelyn? A pățit ceva?! întreabă îngrijorat, dar când e pe cale să deschidă ușa, îl opresc.

─ Încotro? Nu intri nicăieri!! mă răstesc, împingându-l din dreptul ușii. Evelyn n-are nevoie de tine.

Când vrea să îmi dea un pumn, reușesc să mă las în jos, astfel lovindu-l eu pe el. Intru la Evelyn și mă îndrept spre patul ei.

─ Cum se simte? o întreb pe doamna Pomfrey.

─ Ar trebui să se trezească de acum.

Dau din cap în semn că am înțeles și mă așez pe marginea patului, uitându-mă la ea. De la ce a pornit acel incendiu și de ce presimt că a vrut să-și facă rău singură?

Doamna McGonagall își face apariția la infirmerie, urmată de Dumbledore. Când ajung în fața mea, se opresc.

─ Draco, putem vorbi? începe Dumbledore, iar eu încuviințez. Cum camera lui Evelyn a luat foc, nu va avea unde să se întoarcă după ce se trezește. E vreo problemă dacă vei împărți camera cu ea până ce a ei se reface?

Fără să realizez îmi apare un mic zâmbet în colțul gurii, dar revin la loc fiind serios. Ce am?! Nu am de gând să profit de ea. Iau aer adânc în piept, iar apoi spun:

─ Da, nu e nici o problemă.

🔮 Poate scăpăm și de Colin curând. Vreți? 🔮