Obsesie [pauză]

Capitolul 53

── Nu vreau să te pierd, Evelyn. Ești tot ce am.

Evelyn Pov

Simt cum inima mi se încălzește în momentul în care mă privește cu atât de multă iubire, precum obișnuia să o facă în trecut. Atunci când totul era perfect, când timpul împreună nu ne era limitat.

Încerc să mă comport de parcă nu s-a întâmplat nimic, nevrând să mă descarc în fața lui, dar nu reușesc. Simt cum o mică și neînsemnată lacrimă mi se prelinge pe obraz, iar în scurt timp i se mai acompaniază una. Expresia liniștită pe care o avea acum câteva clipe, îi dispare, apărând în urma ei una plină de îngrijorare. Nu încetează din a mă ține strâns de mâini, de parcă vine sfârșitul lumii.

── Evelyn, nu plânge, încearcă el să mă liniștească, dar nu-i iese.

Oricât de mult l-aș vrea aproape de mine în momentul ăsta, ceea ce a făcut a întrecut măsura. Reușesc să mă descotorosesc de mâinile lui care mă strâng, în timp ce simt cum mai multe lacrimi îmi alunecă pe obraji.

── De ce ai venit?! ridic eu tonul.

── Cum adică de ce am venit? se încruntă, făcând un pas în spate. Evelyn, te-am găsit leșinată în baie! Dacă ajungeam mai târziu, erai moartă.

── Atunci trebuia să mă lași să mor! răspund apăsat, negândind.

Se încruntă, dar totodată pare îngrijorat. Îngrijorat de starea mea. Nu vreau mila lui, nu vreau să se mai apropie de mine. Nu după ce a făcut, știind că eu încă țin la el chiar mai mult decât o făceam înainte. Distanța schimbă multe, iar el, după promisiunea făcută, ar trebui să plece. Mereu și pentru totdeauna departe de tine. Propoziția asta nu mi-a mai ieșit din cap de atunci.

── Pleacă, Draco.

Dă dezaprobator din cap, cât se poate de dezamăgit. Și poate fi. Nu-mi pasă.

── Evelyn, de ce te comporți așa? întreabă deranjat, făcând un pas spre mine.

── Cum mă comport? Tu ai spus că vei sta departe de mine. De ce nu o faci?

── Vrei să plec? întreabă, privindu-mă destul de nervos.

Stau câteva clipe să mă gândesc, știind că dacă deschid gura va ieși un răspuns negativ sau doar cuvinte amestecate. În ciuda gândurilor ăstora, încep să vorbesc.

── D-Nu. Da. Nu știu!

── Evelyn, ce vrei?! Nu te mai înțeleg deloc! În loc să-mi mulțumești că te-am salvat, că mi-a păsat de tine, tu vrei să plec?!

Pufnesc.

── Chiar vrei un răspuns?

── Da, vreau! pufnește el, plimbându-se prin cameră. De ce vrei să mori? De ce te comporți așa? De ce ți-ai făcut asta?!

── Pentru că nu pot trăi fără tine!! mă răstesc, în timp ce încerc să mă ridic de pe pat. Vreau să mor, Draco! Chiar crezi că mai pot suporta să te văd lângă Pansy, pe când eu trebuie să fiu cu Colin?! Și bineînțeles, astea nu puteau fi toate, vei deveni și tată. Dar... nu tatăl copiilor mei.

Lacrimi pline de durere încep să-mi inunde obrajii, ajungând lângă el. Podeaua mi se pare în continuă mișcare, iar tot ce văd este dublu, dar totuși, în ciuda tuturor acestor lucruri, pot observa nedumerire în privirea lui Draco.

── Ce tată, Evelyn? întreabă confuz.

── Nu te mai preface, Draco... Eu... nu mai pot fi cu tine niciodată și încerc să mă împac cu ideea.

Când îmi pierd echilibrul, mă prinde repede de mâini, reușind să mă pună la loc pe picioare. Cu toate astea, nu-mi spune să mă așez pe pat sau oriunde altundeva din cauză că pot păți ceva.

── La naiba, Eve! Ce tată?! se enervează el.

── Pansy! ridic tonul, punându-mi mâna pe frunte. Te-ai culcat cu ea!

── Poftim? Tu de unde știi?

── Eu de unde știu? întreb dezamăgită. Mi-a spus în față să te las în pace că vei deveni tată! E însărcinată, Draco! Nu te mai preface că-

── E ce?! spune dându-mi drumul la mâini, complet uimit.

Se încruntă, în timp ce se învârte prin cameră, nervos. Încep să nu mai văd deloc bine, totul devenind în ceață, iar încet, simt cum rămân fără aer. Încep să tușesc și genunchii îmi cedează, ajungând pe jos, moment în care Draco realizează ce se întâmplă. Se grăbește spre mine, iar neștiind ce să facă, mă ajută să mă ridic pe pat, rezemându-mă de perne.

── Liniștește-te, da? Va fi totul bine! spune îngrijorat, uitându-se prin jur.

Ia de pe noptiera de lângă un pahar cu apă și mă ajută să beau puțin, continuând să fie neliniștit când se gândește că mă poate pierde. Mă mângâie grijuliu pe obraz, iar când respirația îmi revine la normal, răsuflă ușurat și își șterge sudoarea de pe frunte.

── Ești bine?

Dau din cap aprobator, încă nedumerită pentru ce s-a întâmplat. Lumina soarelui de abia dacă mai pătrunde pe ferească, iar luna începe să se zărească printre norii care se văd pe fereastră. Draco se așază pe marginea patului și mă privește îngrijorat, dar și cu un strop de durere, moment în care mă ia de mâini. Vreau să mi le retrag, dar mă strânge prea tare, nevrând să-mi dea drumul.

── Evelyn, îmi pare rău. Îmi pare rău pentru tot. Ce am făcut... n-a fost deloc potrivit. Nu trebuia să te înșel, și, mai ales, să nu te cred.

── Draco-

── Țin prea mult la tine ca să te pierd, Eve..., mă întrerupe el. Îmi mai dai o șansă?

Îl privesc în ochii care de fiecare dată mă îndepărtează de realitate, dându-mi același fior în tot corpul, pielea devenindu-mi de găină. Atingerea lui se simte altfel, mai ales după atât de mult timp de așteptat. Cu toate astea, nu sunt sigură că-l pot ierta pentru ce a făcut, mai ales că Pansy îi poartă copilul. Sunt conștientă că noi nu mai avem un viitor împreună.

── Draco-

── Evelyn, nu! mă întrerupe din nou. Înțeleg că ești supărată pentru ce am făcut, dar îți promit că e o neînțelegere! Pansy sigur-

── Draco, nu mai putem fi împreună! i-o tai eu, supărată. Și nici nu vom mai fi.

Îi pică fața, dar oricât aș vrea să îi spun ceva, realizez că ar fi mai bine să tac. Nu sunt sigură că trebuia să zic ceea ce am zis, cu toate că mi se pare adevărat.

Draco Pov

Nu-mi vine să cred ce tocmai a spus. Ea fugea după mine să o ascult, să o înțeleg, iar acum renunță pur și simplu. E cea mai dificilă fată pe care am întâlnit-o vreodată, iar asta e greu de crezut, dat faptului că mi-am petrecut nopțile cu mult mai multe fete decât are o carte pagini. Realizez că nici ce am făcut eu nu a fost întocmai bine, dar și ea m-a înșelat, deși nu în felul în care am făcut-o eu.

Pufnesc, iar legându-mă de faptul că am treabă, plec. Trebuie să o găsesc pe Pansy și să aflu despre ce tot îndrugă Evelyn, și dacă chiar e adevărat. Nu aș putea trăi cu ideea că, din cauza simplului fapt că nu am stat locului și nu am asculatat-o, să nu mai putem fi împreună. Trebuie să existe o explicație, iar eu o voi afla. Nu mai am de gând să las totul baltă, lăsând în voia sorții. Eu trebuie să schimb soarta.