Obsesie [pauză]

Capitolul 56

── Știu că nu dormi, iubito.

Glasul său se aude cu un strop de ironie, intenționat pentru a mă enerva. Îmi aud inima bătând cu putere, aproape sărindu-mi din piept. Oricât aș încerca să dorm sau cel puțin să mă prefac, știe deja că sunt trează, iar, de asemenea, respirația m-ar da de gol, fiind mult prea agitată. Nu mă pot gândi decât la ce îmi va face și va spune, pentru că la un moment dat va trebui să-mi deschid ochii, indiferent că teama a pus stăpânire pe întreg corpul meu. Colin. Colin stă în fața mea, pe cale să izbucnească de nervi.

Îl aud pufinind de frustrare, iar din doar câteva mișcări, pătura pufoasă care mă învelește și îmi ține de cald, zboară de pe mine.

── Nu te mai juca, Evelyn. Amândoi știm că nu se va termina cu bine.

Pleoapele îmi descoperă ochii, în timp ce strâng pumnul pe lângă mine, enervată.

── Tu chiar nu poți înceta? mă răstesc eu.

── Tu chiar nu poți sta locului? mă imită, efectuând asemenea mișcări.

Mă ridic nemulțumită de pe pat, picioarele atingându-mi mult prea repede podeaua rece din infirmerie. Simt cum tot corpul începe să-mi tremure, iar genunchii aproape îmi cedează. Îmi doresc ca Draco să nu fi plecat de aici.

── Ești... bine? întreabă sceptic, prefăcându-se că-i pasă.

Îmi dau ochii peste cap și mă razem cu grijă de noptiera din stânga mea, încercând să-mi mențin echilibrul. Mă uit cu coada ochiului la expresia de pe fața lui, care nu inspiră vreun sentiment de păsare. Urăsc faptul că Draco a plecat și m-a lăsat singură, iar acum îl am pe cap pe Colin. Fără să-i cer ajutorul se apropie și îmi sprijină corpul de al lui, reușind să rămân pe picioarele mele.

── Colin, lasă-mă, reușesc să spun.

── O să cazi.

── E mai bine decât să stau lângă tine. Atât de aproape de tine.

Comentariul meu îi sporește nervii. Conștientizez asta din faptul că începe să mă strângă mai tare de brațe, apropiindu-se de urechea mea, fiind gata să mă lase din nou fără cuvinte.

── Fi fată bună și-

Mă întorc cât de repede pot, iar în timp ce mă eliberez din mâinile lui, îi dau una între picioare asigurându-mă că rămâne în urmă. Reușesc să ies din infirmerie, moment în care, când dau colțul, mă izbesc de un corp tare.

── Evelyn? mă surprinde o voce mult prea cumoscută.

Îmi ridic privirea din pământ, masându-mi fruntea în locul în care m-am lovit. Ochii mi se întâlnesc cu cei ai lui Draco, care, după observația mea, nu sunt prea fericiți. Mă măsoară din cap până în picioare, destul de încruntat, dar cu mintea complet în altă parte. Mă gândesc dacă a remarcat lacrimile din ochii mei sau spaima pe care o am în priviri. Dau să fac un pas înapoi, dar mă prinde de talie, brusc trezindu-se la realitate. Mâinile sale, bine poziționate pe șoldurile mele, mă fac să am un gol în stomac, în timp ce respirația mi se taie.

Ajung lipită de pieptul său.

── Evelyn, de ce nu ești în pat? întreabă enervat. Și de ce fugeai? Ai pățit ceva?