Obsesie [pauză]

Capitolul 25

Adorm cu gândul la el. La Draco.

Mă trezesc mai înspre dimineață, stând încă cu capul pe pieptul lui. Când încep să mă foiesc, se trezește, iar crezând că dorm mă sărută pe creștetul capului. Simt cum mă așază pe partea cealaltă de pat, învelindu-mă. Se ridică și el, iar atunci îmi deschid ochii, dar mai mult de un mormăit nu iese.

─ Unde pleci?

─ Eve, spune oftând.

Se apleacă peste mine, dându-mi câteva fire de păr la o parte de pe fruntea ușor transpirată.

─ Ne vedem la micul dejun, îmi șopește. Nu vreau să mă vadă vreun profesor.

─ Nu, te rog...

Se uită în ochii mei care sunt obosiți, care aproape se închid. Oricât aș vrea să nu plece, trebuie. Nu pot garanta că nu-l va prinde nimeni, având în vedere că soarele aproape își face apariția pe cer.

─ Babe, trebuie.

Pufnesc, întinzând mâna după el. Ploapele mele deja au cedat, învăluind în fața mea doar negru. Aud cum oftează, așezându-se pe marginea patului.

─ Eve, ce-ai făcut aseară? De ce ești atât de obosită?

Îmi pune mâna pe frunte, crezând că am febră. Cu câteva ore în urmă, a presupus asta din cauza obrazului, iar acum sunt recunoscătoare că nu prea e lumină în cameră. Nu știu dacă încâ e roșu, dar sper să nu. Draco nu trebuie să știe ce s-a întâmplat cu o seară în urmă, că cineva mă are la degetul mic. Iar din pură coincidență, acel cineva fiind Colin.

─ Vorbim când ești în stare, spune el. Vino aici.

Mă îmbrățișează, oftând.

─ Nu mai pleci? reușesc să întreb, somnoroasă.

─ Plec după ce adormi tu. Nu te las așa.

Oricât aș vrea să spun un "mulțumesc", somnul e împotrivă.

○●○●○●○

─ Sper că n-ai uitat de înțelegerea noastră, spune Colin, imediat ce ajunge lângă mine.

Nu cu mult timp în urmă soarele a răsărit, ceea ce mi-a dat oportunitatea perfectă de a ieși la o plimbare, având în vedere faptul că Draco plecase.

Îmi ridic privirea care era pierdută undeva prin lac, la brunetul care s-a plantat brusc în fața mea.

─ Tu trebuie să o faci, răspund apăsat. Nu am de gând să fac ce mi-ai spus, să fie clar.

─ Iar eu ți-am spus că nu e o negociere.

Iau aer adânc în piept, ca mai apoi să las cuvintele să iasă în voie.

─ Uite, Colin. Știu exact ce urmărești, știu exact ce ascunzi, iar cu mine nu-ți mai merge. Nu mai sunt fata naivă de anul trecut. Când vei conștientiza asta? mă revolt eu, în timp ce Colin e vizibil enervat de atitudinea și curajul pe care îl am.